Istoricii nu recunosc, în general, prezența vizitatorilor europeni în America de Sud decât după sosirea lui Cristofor Columb. Prin urmare, pentru ei, orice discuție despre vikingi care ar fi călătorit oriunde la sud de Noua Scoție înainte de 1492 d.Hr. nu este nici măcar ipotetică, ci pură ficțiune. Pentru a menține această pretenție, istoricii au înlocuit dovezile evidente cu o teorie absurdă. Dincolo de reticenţa istoricilor, cert este că dovezile că vikingii au fost în America de Sud cu peste 400 de ani înainte de Columb se adună din ce în ce mai multe.
Cazul câinilor ciobănești din Bundsö
Incașii aveau obiceiul de a fi mumificați împreună cu câinii lor. O varietate de câini găsită în morminte din Ancon, Chile, de către profesorul Nehring în 1885, a fost analizată de doi zoologi francezi în anii 1950, care au stabilit că această varietate nu poate fi descendentă din câinii sălbatici din America de Sud. Aceștia i-au comparat cu Canis familiaris L.patustris Rut, din care au fost descoperite numeroase resturi scheletice, toate la Bundsö, pe insula daneză Als/Jutlanda.
Coincidența anatomică fiind considerată perfectă, dificultatea a constat în explicarea modului în care acești câini danezi au ajuns în America de Sud înainte de cucerirea spaniolă.
Cercetătorii francezi și-au pus mintea la contribuție și au decis că: „vikingii danezi trebuie să fi dat câțiva dintre câinii lor ciobănești Bundsö unor vikingi norvegieni care i-au dus în Vinland. Când norvegienii au fost alungați din Vinland de către băștinași, câinii trebuie să fi fost transportați din Vinland până în Canada de astăzi, unde trebuie să fi trecut din mână în mână tot mai spre sud de către triburile care nu-i doreau, ceea ce a implicat călătorii pe uscat și pe mare și apoi urcarea pe munți până în Peru, unde au fost adoptați de incași”.
Această explicație absurdă era singura teorie științifică disponibilă, adică cea care se potrivea cu istoria acceptată a descoperirii Americilor. Dar dacă această explicație ar fi greșită, o explicație mai de bun simț ar putea fi aceea că vikingii danezi au adus câinii cu ei atunci când au navigat din Europa spre America de Sud în secolul al XI-lea.
Protectoratul viking din Paraguay?
În anul 1085 d.Hr., regele Knut al II-lea dispunea de 1700 de nave pentru „expansiunea occidentală”. Pentru distanțele mai mari implicate, a fost folosit un tip special de pânză de lână, care fusese dezvoltat pentru o viteză mai mare, după cum a dovedit în experimentele efectuate de Amy Lightfoot la Muzeul de Nave Vikinge din Roskilde.
Vikingii danezi din Schleswig păreau să știe exact încotro se îndreptau.
Potrivit unor noi dovezi, vikingii ar fi debarcat la Santos, Brazilia, și s-ar fi îndreptat pe jos spre înălțimile situate la Amambay, la 25 de kilometri sud-est de orașul Pedro Juan Caballero din Paraguay.
Un antropolog care a investigat zona în anii 1970, Jacques de Mahieu, a propus diverse teorii ale contactului precolumbian cu vikingii și a susținut că anumite grupuri indigene din America de Sud descind din vikingi.
Mai mult chiar, el a găsit dovezi despre existenţa unei fortăreţe vikinge în regiunea Cerro Corá. Localnicii vorbesc și acum despre legenda unui puternic rege alb, Ipir, și a adepților săi, care locuiau la Itaguambype.
Când a fost atacat de o forță copleșitor de superioară de băștinași, Ipir și curtea sa s-ar fi retras în munți. Fortăreața ar fi fost abandonată fie în jurul anului 1250 d.Hr.
Alte dovezi sunt reprezentate de templul nordic de la Tacuati, excavat în anii 1970, și miile de inscripții runice descoperite în zonă.
Misterul runelor vikinge! Mesajul secret transmis de strămoşii noştri despre zeii din cer
Expediţia lui Berger
La ordinele lui Hitler, Fritz Berger, un inginer german în vârstă de 50 de ani, a efectuat în anii 1940 o expediţie în Paraguay.
În mai 1940, Berger relata către Berlin de existența unor tuneluri în zona Cerro Corá, „lungi de 130 de kilometri”. Până în octombrie 1941, el a întocmit un plan al instalațiilor subterane și schițele a patru tuneluri, incluzând măsurători atente, dar informații insuficiente pentru a identifica locațiile diferitelor intrări.
În același an, pe baza unor informații misterioase pe care probabil le adusese cu el din Brazilia, Berger „a observat din întâmplare” o stâncă mare de 40 de metri înălțime în direcția de zece kilometri sud-sud-est de Cerro Corá. Stânca era în două părți și era acoperită de o vegetație densă la jumătatea înălțimii. Din acest motiv, băștinașii au numit-o Yvyty Pero – „Muntele Chelios (Bald Mountain)”.
Odată ce exploratorii au început să sape, spre surprinderea lor, se pare că au găsit „o bucată de aur în formă triunghiulară, care părea a fi colțul spart al unei mese” și „un baston de mers pe jos cu un cap de aur”.
Cum arătau dacii? Strămoșii noștri, diferiți față de românii din ziua de azi
La 23 de metri adâncime, au întâlnit o placă uriașă de beton, care nu putea fi zgâriată nici măcar de burghiu sau de explozibili și care era descrisă acum ca fiind „un material cu siguranță artificial, mai dur decât betonul armat și necunoscut științei”.
Să fi fost aceasta fortăreața în care s-a retras puternic rege alb, Ipir și vikingii săi?
Cert este că, după ce alte încercări de excavare din 1944 au fost zădărnicite din același motiv – impenetrabilitatea porții de acces, săpăturile au fost abandonate. Fritz Berger a murit în Brazilia în 1949. Această parte din Amambay este inaccesibilă astăzi, fiind o zonă militară.
În loc de concluzie
A existat, cu adevărat, o civilizație vikingă care s-a dezvoltat în Paraguayul de astăzi, pe creasta cetății montane Itaguambype? Legenda puternicului rege Ipir are un sâmbure de adevăr? Este adevărat că, atunci când a fost atacat de o forță copleșitor de superioară de băștinași, Ipir și curtea sa s-au retras în siguranță sub Muntele Chelios? Dovezile găsite în munte sunt reale? Întrebări rămase, pentru moment, fără răspuns.
Ceea ce este interesant la această poveste este faptul că toți actorii principali ascund ceva. Toți istoricii și oamenii de știință academici, unii cu bună știință, aderă la minciuna aparentă că niciun european nu a ajuns în sudul Americii înainte de Columb în 1492.
Prin urmare, „niciun viking nu ar fi putut fi acolo”.
Fritz Berger nu a dezvăluit niciodată sursa informațiilor sale despre Muntele Chelios și rețeaua de tuneluri care se întinde de-a lungul țării.
Miedul, băutura despre care vikingii credeau că îi face nemuritori
Un comentariu
Pingback: Columb nu a descoperit America! Pirații japonezi ar fi ajuns cu 5000 de ani înainte