Biserica este obligata sa devina vizibila si in ciberspatiu, altfel nu exista, iar pentru aceasta trebuie sa-si dezvolte si sa-si adapteze modalitatile de “pastoratie”, afirma parintele Bogdan-Aurel Teleanu, de la Biroul de presa al Patriarhiei Romane, citat de basilica.ro 
Internetul fiind un mijloc de comunicare, blogul (jurnalul online) a prins foarte repede si a devenit un ‘must have’ (ceva ce trebuie sa ai neaparat) in lumea digitala.
‘Blogul, creat de marketingul incluziunii digitale, reprezinta o experienta personala care tradeaza o nevoie artificiala, indispensabila chiar si membrilor Bisericii. Importanta din ce in ce mai mare pe care acestia o acorda nevoii de a-si face un blog ridica urmatoarea problema de constiinta: utilizarea blogului se face pentru sine sau pentru Hristos?’, subliniaza parintele Bogdan-Aurel Teleanu.
‘Scripta manent’
“Consideram necesar ca membrii Bisericii sa adopte o atitudine prudenta fata de tipul de incluziune digitala promovata de bloguri, care are rolul de a facilita tranzitia de la opinia publica la opinia publicata. Din punctul nostru de vedere crestin, utilizarea fortei opiniei publice in problemele bisericesti, dupa principiul democratic ca ‘poporul nu greseste niciodata’, reprezinta o pista falsa, fiind riscanta din cauza tendintei oamenilor spre greseala, pacat sau rautate. In capitolul XXV, intitulat ‘Cum sa disciplinam imaginatia si memoria’ din scrierea ‘Razboiul nevazut’, Sfantul Nicodim Aghioritul vorbeste despre imaginatie, facand referire la ceea ce reprezinta pentru el notiunea de ‘opinie’: ‘Pentru ca mintea, nefiind libera de imaginatiile pasionante ale lucrurilor ce cad sub simturi, pana sa ajunga la rationamentele spirituale si imateriale ce se afla in trupuri si in vietati, e robita numai de forma si aparenta externa si satisfacuta de ea, castiga opinii si pasiuni false, cum zice Sfantul Maxim, in loc de a afla impasibilitate si adevar, cum s-a intamplat multor filosofi naturalisti”, a precizat parintele Teleanu.
Blogul, forma de samizdat digital
‘Nevoia de incluziune publica potentata de largirea accesului la spatiul digital a ajuns intr-un punct interesant al dezbaterii prezentei bisericesti pe internet, mai ales pe blog! Tensiunea creata in jurul detinerii puterii informatiei a potentat foarte mult rolul asa-numitilor in mod metaforic gatekeepers (in romaneste gardieni, portari, paznici sau vamesi), adica a celor care – fie persoane, fie institutii, includem aici si Biserica – controleaza si decid cu mai multa sau mai putina prudenta accesul la ceea este public sau privat. In acest context, blogul se prezinta drept o forma de samizdat digital! (n.r.: cuvant din limba rusa care inseamna autoeditare). Daca plecam de la premisa ca misiunea Bisericii nu inceteaza in fata spatiului public, adica nu se rezuma la spatiul privat, rezulta ca pentru a evita orice eroare gnostica, orice crestin va trebui sa adopte un discurs public care sa urmareasca obtinerea unui consens al argumentelor, si nu al inimilor, dupa cum aprecia Jürgen Habermas. Cu alte cuvinte, Biserica in ansamblu va trebui sa depuna un efort mai mare pentru ca mesajul Mantuitorului nostru Hristos sa patrunda si in ambientul creat de incluziunea digitala, inclusiv in domeniul crearii si utilizarii blogului. Respectand valorile promovate de cultura digitala prin intermediul blogurilor in masura in care acestea sunt conciliabile cu invatatura de credinta, speram ca Biserica sa favorizeze si mai mult efortul de introducere a semintelor de credinta in crapaturile monolitului digital. Astfel, speram ca infuzia progresiva de informatie crestina, realizata si cu ajutorul blogurilor credinciosilor Bisericii noastre, sa restabilieasca in final echilibrul necesar dintre revelatia dumnezeiasca si opinia publica, dintre mesajul inspirat de Dumnezeu si productiile mintii umane, adica dintre vox Dei (Glasul lui Dumnezeu) si vox populi (vocea poporului), al caror punct de interferenta reprezinta, de fapt, si limitele catehizarii in spatiul virtual’, a mai spus parintele Bogdan-Aurel Teleanu.