Există și alte civilizații în Univers, altele decât cea umană? Suntem singuri în spațiu, viața este chiar un miracol petrecut doar pe Pământ? Întrebări pe care oamenii și le pun dintotdeauna, nu doar în epoca modernă. Cei mai importanți gânditori antici, Platon și Aristotel, aveau amândoi opinii care făceau imposibil de crezut că alte planete sau lumi ar fi putut exista.
Pentru a avea o părere despre extratereștri și dacă există sau nu, trebuie să crezi în spațiul cosmic în general și în alte planete dincolo de a noastră. Deci, ce înseamnă acest lucru pentru civilizațiile antice?
Cum vedeau ele spațiul cosmic, stelele și obiectele pe care noi astăzi le numim fenomene aeriene neidentificate?
Totul ține de modul în care vedeau universul în general, spune Marcus Harmes, director asociat de cercetare la University of Southern Queensland, ale cărui cercetări se concentrează pe istoria culturală a educației și culturii populare.
Cu ochii pe stele
Cei mai importanți gânditori antici, Platon și Aristotel, aveau amândoi opinii care făceau imposibil de crezut că alte planete sau lumi ar fi putut exista.
Aristotel spunea, de exemplu, că Pământul era centrul de gravitație și că acesta era singurul centru.”Aceste școli de gândire au făcut imposibilă imaginarea altor lumi”, spune Harmes.
Și alți gânditori greci au scris despre perspectivele lor asupra altor lumi. Anaxagoras, un filosof grec care a murit în anul 428 d.Hr., credea că soarele era o „masă de metal încins” și că luna și stelele erau pietre de foc.
Luna, scria el, ar putea avea viață pe ea. Ulterior, a fost exilat pentru opiniile sale eretice, care includeau presupusa viață în munții de pe Lună.
Anaxagoras nu ar fi văzut extratereștrii ca pe niște ființe din alte lumi care nu erau ca oamenii. În schimb, era de părere că „oameni și fiare”, la fel ca cei de pe Pământ, ar trăi și pe alte planete.
„Dacă există extratereștri, vor fi extratereștri, dar la fel ca noi, deci nu vor fi chiar extratereștri”, spune Harmes.
Epicur, un filosof grec antic care a murit în 270 î.Hr., a teoretizat, de asemenea, că ar putea exista și alte planete ca a noastră, pe care să trăiască oameni și animale ca noi.
Istoricul roman Liviu se referea la obiectele neidentificate ca la un „spectacol de nave care străluceau pe cer”.
Nu este clar ce a văzut Liviu pe cer atunci când făcea speculații, dacă a fost un meteorit sau un alt obiect inexplicabil.
Viziunile religioase
Adesea, atunci când anticii priveau în sus și vedeau lucruri inexplicabile pe cer, le considerau presimțiri religioase, în funcție de viziunile religioase predominante în acea perioadă.
Dacă erau văzute chiar înainte de o bătălie majoră, atunci erau cumva un semn din ceruri cu privire la cine va învinge.
„Acestea erau considerate semne cerești ale sorții”, spune Harmes.
Gânditori precum Anaxagoras și Epicur au privit cerul și au văzut stelele, motiv pentru care au crezut că trebuie să existe ceva în afară de planeta noastră.
Totuși, a fost nevoie de secole pentru ca oamenii de știință să privească cu adevărat dincolo de Pământ.
Abia în anii 1500, Copernic a început să publice despre faptul că Pământul se învârte în jurul Soarelui și nu invers.
Fără această înțelegere, este dificil să începi să speculezi despre spațiul cosmic sau despre faptul că ar putea exista alte planete pe care ar putea exista viață.
Misterul „Papirus Tulli”. Documentul din Egiptul antic care vorbește de OZN-uri
Dincolo de ce credeau Platon, Aristotel sau Liviu despre existența unor civilizații extraterestre, egiptenii erau mult mai convinși de faptul că nu suntem singuri în Univers.
Un text egiptean, cunoscut sub numele de „Papirus Tulli”, consemnează un eveniment care ar fi avut loc în timpul celei de-a 18-a dinastii, în jurul anului 1480 î.Hr.
Papirusul Tulli descrie, cu lux de amănunte, o uriașă apariție de OZN-uri care ar fi avut loc în Egiptul Antic în timpul domniei lui Tutmosis al III-lea.
Textul a fost uitat timp de secole înainte de a deveni faimos în anii 1930.
În timpul unei vizite la Cairo în 1933, Alberto Tulli (de la care textul și-a luat numele), director al secției egiptene a Muzeului Vaticanului, ar fi descoperit un papirus interesant într-un magazin de antichități.
Tulli s-a gândit că papirusul era mult prea scump pentru a-l cumpăra, așa că, în schimb, a făcut o copie a piesei originale, care a fost apoi recopiată, înlocuind scrierea hieratică originală cu hieroglife; un fapt care îi face pe cei care se îndoiesc de autenticitatea sa să îi conteste autenticitatea.
Cu toate acestea, Alberto Tulli și presupusul său papirus au devenit faimoși în lumea pasionaților de OZN-uri.
Mulți ufologi îl folosesc ca pe o sursă incontestabilă a existenței extratereștrilor. Acesta este considerat a fi una dintre primele înregistrări cunoscute ale unei flote de farfurii zburătoare scrise pe papirus.
Traducerea „Papirus Tulli”
Chiar dacă papirusul era grav deteriorat, un prinț hotărât, Boris de Rachewiltz, a reușit să îl traducă și a declarat că papirusul face parte din Analele lui Tutmosis al III-lea.
Există însă un detaliu nefericit în această poveste: nimic din textul antic nu se referă la faraon pe nume, fapt care face ca lucrurile să fie și mai suspecte și mai complicate.
Există două traduceri individuale ale textului egiptean antic, cea realizată de prințul Boris de Rachewiltz, iar cealaltă de antropologul R. Cedric Leonard.
Iată traducerea oferită de Prințul Boris de Rachewiltz:
În anul 22 a treia lună a iernii, a treia lună a iernii, a șasea oră a zilei, scribii Casei Vieții au constatat că era un cerc de foc care venea pe cer (Deși) nu avea cap, lățimea gurii sale (avea) un miros urât mirositor. Corpul său era lung de 1 tijă (aproximativ 150 de picioare) și lat de 1 tijă, Nu avea glas… Inimile lor au devenit confuze prin aceasta; apoi s-au pus pe burtă S-au dus la Rege …?) pentru a raporta.
Majestatea Sa a ordonat a fost examinat tot ceea ce este scris în rolele de papirus ale Casei Vieții Majestatea Sa a meditat asupra celor întâmplate.
Acum, după ce trecuseră câteva zile peste aceste lucruri, Iată! erau mai numeroase decât orice. Ele străluceau pe cer mai mult decât soarele până la limitele celor patru suporturi ale cerului. Puternică era poziția cercurilor de foc. Armata regelui privea și Maiestatea Sa se afla în mijlocul lor. Era după cină.
După aceea, ei (adică cercurile de foc) au urcat mai sus, îndreptate spre sud. Pești și volănașe au căzut din cer. (A fost) o minune care nu s-a mai produs de la întemeierea acestei Țări! A făcut ca Majestății Sale să i se aducă tămâie pentru a pacifica vatra, ceea ce s-a întâmplat în cartea Casei Vieții pentru a fi reținut pentru Veșnicie.
O traducere mai inteligibilă
R. Cedric Leonard oferă o traducere mai inteligibilă, care ar putea să-i ajute pe unii să înțeleagă puțin mai bine esența textului:
,,În anul 22, din a treia lună de iarnă, ora șase a zilei […] printre scribii Casei Vieții s-a constatat că pe cer venea un ciudat Disc de Foc. Acesta nu avea cap. Respirația gurii sale emana un miros urât. Corpul său era de o tijă în lungime și o tijă în lățime. Nu avea voce. A venit spre casa Majestății Sale. Inima lor a devenit confuză din cauza ei și au căzut pe burtă. S-au [dus] la rege, ca să raporteze acest lucru. Majestatea Sa [a ordonat ca] pergamentele [aflate] în Casa Vieții să fie consultate. Majestatea Sa a meditat la toate aceste evenimente care se petreceau acum.
După ce au trecut câteva zile, ele au devenit mai numeroase ca niciodată pe cer. Ele străluceau pe cer mai mult decât strălucirea soarelui și se întindeau până la limitele celor patru suporturi ale cerului […] Puternică era poziția Discurilor de Foc.
Armata regelui privea, cu Majestatea Sa în mijlocul lor. Era după masa de seară când Discurile s-au înălțat și mai sus pe cer, spre sud. Pești și alte substanțe volatile au plouat din cer: o minune nemaiîntâlnită de la întemeierea țării. Iar Majestatea Sa a făcut să se aducă tămâie pentru a liniști inima lui Amun-Re, zeul celor Două Ținuturi. Și s-a [ordonat] ca evenimentul [să fie consemnat pentru] Majestatea Sa în Analele Casei Vieții [pentru a fi amintit] pentru totdeauna”.
E o dovadă credibilă?
Un lucru este sigur. Presupusa apariție a unui OZN a avut loc în jurul anului 1480 î.Hr. și a fost văzută de mulți oameni.
Este destul de sigur să presupunem că vechii egipteni nu ar fi interpretat greșit aceste „discuri de foc” cu un fenomen astronomic sau meteorologic rar, deoarece erau extrem de avansați în ceea ce privește astronomia.
Expertiza lor în astronomie și în alte științe îi face pe mulți istorici să creadă că egiptenii ar fi fost capabili să facă diferența între un fenomen astronomic și un incident bizar și inexplicabil precum cel descris în text.
Cu toate acestea, trebuie ținut cont de faptul că Papirusul Tulli nu este un papirus autentic, ci o traducere a unei transcrieri moderne a unui presupus document egiptean, a cărui localizare este în prezent necunoscută.
În plus, existența unui astfel de document a fost raportată doar de o singură persoană (de Rachewiltz) și, prin urmare, nicio examinare științifică nu poate avea loc fără a analiza originalul pentru autenticitate.
Așadar, în acest moment al istoriei, ar fi inutil să analizăm în continuare ce ar fi putut fi aceste „cercuri de foc”, când însăși existența textului original este pusă sub semnul întrebării.
Dezbaterea ar trebui să rămână deschisă până când apar dovezi suplimentare – care să verifice dacă informația este reală sau să expună întreaga poveste ca fiind o farsă.
Bateria din Bagdad. Au ştiut egiptenii cum să producă curent electric?
Povestea ,,bătăliei OZN-urilor” din 1665. O investigație ieșită din comun