Timp de aproape 50 de ani, cercetătorii au încercat să afle care este cauza care a provocat celebrele ,,cercuri de zâne’’ din Namibia. De la acţiunea termitelor şi a plantelor la infuența extratereștrilor, au fost lansate o mulțime de teorii, unele cu adevărat ieșite din comun.
Milioane de cercuri pot fi găsite în Namibia, la o distanță cuprinsă între 80 și 140 de kilometri de coastă. Aceste găuri circulare din deșert au fiecare câțiva metri lățime și, împreună, creează un model recognoscibil care poate fi văzut pe kilometri întregi.
Cercetătorii au studiat evenimentele de ploaie sporadică din numeroase regiuni deșertice și au analizat ierburile, rădăcinile și lăstarii acestora, precum și potențialele daune provocate de rădăcinile termitelor.
Termitele, insecte minuscule care trăiesc în colonii mari în întreaga lume, au fost deseori învinuite pentru moartea ierburilor.
Cercetătorii au instalat senzori de umiditate a solului în interiorul și în jurul cercurilor ,,de zâne’’, așa cum mai sunt cunoscute, pentru a înregistra conținutul de apă din sol la intervale de 30 de minute, începând cu sezonul secetos din 2020 și până la sfârșitul sezonului ploios din 2022.
Acest lucru le-a permis cercetătorilor să înregistreze cu precizie modul în care creșterea noilor ierburi din jurul cercurilor a afectat apa din sol în interiorul și în jurul cercurilor. Ei au investigat astfel diferențele de infiltrare a apei între interiorul și exteriorul cercurilor în zece regiuni din Namibia.
Datele arată că, la aproximativ zece zile după ploaie, iarba începuse deja să moară în interiorul cercurilor, în timp ce în cea mai mare parte a suprafeței interioare a cercurilor nu a germinat deloc.
O reprezentare a lui Isus, din deșert, dă naștere unei teorii remarcabile
La douăzeci de zile după ploaie, iarba care se zbătea în interiorul cercurilor era complet moartă și de culoare gălbuie, în timp ce iarba din jur era vitală și verde.
Când cercetătorii au examinat rădăcinile ierburilor din interiorul cercurilor și le-au comparat cu cele ale ierburilor verzi din exterior, au descoperit că rădăcinile din interiorul cercurilor erau la fel de lungi sau chiar mai lungi decât cele din exterior.
Acest lucru indică faptul că ierburile depuneau efort pentru creșterea rădăcinilor în căutarea apei. Cu toate acestea, cercetătorii nu au găsit nicio dovadă că termitele se hrănesc cu rădăcini. Abia după cincizeci sau șaizeci de zile de la precipitații, daunele provocate de rădăcini au devenit mai vizibile pe ierburile moarte.
Cercurile de zâne, o explicaţie ştiinţifică
„Absența bruscă a ierbii pentru majoritatea zonelor din cadrul cercurilor nu poate fi explicată prin activitatea termitelor, deoarece nu exista biomasă cu care aceste insecte să se hrănească. Dar, mai important, putem demonstra că termitele nu sunt responsabile, deoarece iarba moare imediat după ploaie, fără să existe vreun semn de creaturi care să se hrănească din rădăcină.”, a declarat Dr. Stephan Getzin, de la Departamentul de modelare a ecosistemelor de la Universitatea din Göttingen.
Când cercetătorii au analizat datele privind fluctuațiile de umiditate din sol, au descoperit că scăderea apei din sol în interiorul și în afara cercurilor a fost foarte lentă după ploaia inițială, când ierburile nu erau încă stabilite.
Cu toate acestea, atunci când ierburile din jur erau bine stabilite, scăderea apei din sol după ploaie a fost foarte rapidă în toate zonele, chiar dacă în interiorul cercurilor nu existau aproape deloc ierburi care să preia apa.
Dinozaurul de lângă piramide. O descoperire incredibilă în Egipt
„În condițiile căldurii puternice din Namib, ierburile transpiră permanent și pierd apă. Prin urmare, ele creează goluri de umiditate în jurul rădăcinilor lor, iar apa este atrasă spre ele. Rezultatele noastre sunt în mare concordanță cu cele ale cercetătorilor care au arătat că apa din sol se difuzează rapid și orizontal în aceste nisipuri, chiar și pe distanțe mai mari de șapte metri.”
„Prin formarea unor peisaje puternic modelate de cercuri de zâne uniform distanțate, ierburile acționează ca ingineri ai ecosistemului și beneficiază direct de resursa de apă oferită de golurile de vegetație. De fapt, cunoaștem structuri de vegetație auto-organizate înrudite din diverse alte zone aride dure din lume și, în toate aceste cazuri, plantele nu au altă șansă de supraviețuire decât crescând exact în astfel de formațiuni geometrice.”
Această cercetare are implicații pentru înțelegerea ecosistemelor similare, în special în ceea ce privește schimbările climatice, deoarece autoorganizarea plantelor amortizează efectele negative induse de creșterea aridificării.
Atlantida, orasul din desert?! O nouă teorie privind celebra cetate din Antichitate