Fondatorul și fostul director general al companiei de infrastructură spațială Momentus, Mikhail Kokorich, își propune să construiască o aeronavă hipersonică pentru livrarea autonomă de mărfuri în întreaga lume. Deși aeronava Destinus este departe de a fi finalizată, ca să nu mai vorbim de testare și certificare, proiectul a primit deja o finanțare de 29 de milioane de dolari.
Planul declarat este de a construi un vehicul hipersonic (adică la multiplii vitezei sunetului) alimentat cu hidrogen lichid menit să asigure livrarea de la un punct la altul aproape oriunde pe planetă.
Noua companie, Destinus, este prima mișcare importantă a lui Kokorich de când a ieșit din Momentus. El a plecat cu scandal, deoarece au existat acuzații potrivit cărora compania ar fi indus în eroare investitorii și ar fi mușamalizat problemele de securitate.
Aceste probleme (și acordul ulterior de 7 milioane de dolari cu SEC) nu par să fi afectat încrederea investitorilor Destinus, printre care Conny & Co, Quiet Capital, One Way Ventures, Liquid2 Ventures, Cathexis Ventures și ACE & Company. Runda de 26,8 milioane de franci elvețieni (aproximativ 29 de milioane de dolari) sugerează că aceștia văd o piață și o modalitate de a investi in acest proiect ambițios.
Proiectul Destinus
Un avion spațial este o aeronavă cu aripi proiectată să decoleze de la sol, să călătorească în afara atmosferei și să reintre în atmosferă. Cel mai faimos este probabil misteriosul (așa cum este descris invariabil) X-37B al guvernului american, care se presupune că este folosit pentru teste în spațiu.
Misterioasa dronă X-37B, înapoi pe Pământ. O misiune învăluită în mister
Jungfrau, așa cum se numește prototipul de navă proiectat de Destinus, ar fi un „hiperavion” complet autonom, deoarece nu merge chiar în spațiu, rămânând mult sub linia Karman, dar, în scopuri aerodinamice, destul de aproape de vid.
Proiectul vizează viteze de până la mach 15 la 60 de kilometri înălțime – viteza reală la sol va depinde de o mulțime de factori și nu este atât de simplu de declarat. Apoi, avionul va reintra în atmosferă și va plana până la destinație.
Toate acestea nu au fost testate, ca să nu spunem că sunt ipotetice. Kokorich a declarat pentru TechCrunch că a zburat anul trecut cu prototipul său la scară mică, cam de lungimea unei mașini, și că se așteaptă să zboare cu cel mai mare, Jungfrau, mai târziu, în acest an. În prezent, ei pun la punct sistemele de ghidare, navigație și control care vor permite aeronavei să funcționeze în mod autonom.
„În acest an, intenționăm să începem testele la sol și în zbor ale motoarelor ATR [air turbo rocket] cu hidrogen ca și combustibil, pe care le dezvoltăm noi înșine”, a spus el.
„La fel ca un turboreactor, datorită parametrilor săi, este un motor potrivit atât pentru fazele de zbor subsonice, cât și pentru cele supersonice ale hiperavionului nostru. În cursul anului viitor, plănuim să facem să zboare următoarea iterație a prototipului atât cu ATR, cât și cu un al doilea motor de rachetă cu hidrogen – aceasta va fi configurația pentru vehiculele noastre comerciale.”
Stratolaunch, cel mai mare avion din lume, pregătit de primul zbor hipersonic
Și ce vor face aceste vehicule comerciale?
Plănuiesc să înceapă cu o capacitate de încărcare de aproximativ o tonă, cu intenția de a furniza „încărcături de ajutor și de urgență oriunde pe Pământ”.
Folosirea hidrogenului ieftin și curat drept combustibil le-ar putea permite să reducă costurile și să concureze la anumite niveluri cu furnizorii de marfă existenți.
„Dar mai întâi plănuim să ne adresăm câtorva categorii de utilizatori timpurii”, a declarat Kokorich. „În primul rând, mărfuri de urgență – cum ar fi piese pentru cicluri de producție sensibile sau bunuri perisabile valoroase, cum ar fi izotopi cu un timp de înjumătățire scurt pentru tratamentul cancerului sau organe umane.”
Kokorich a declarat că firma are deja permisiunea de a zbura la viteză subsonică (probabil în Elveția, unde își are sediul) și că testele supersonice și permisiunile necesare vor veni odată cu cel de-al treilea prototip (adică cel de anul viitor).
Pentru că zboară atât de sus, zgomotul produs de bubuiturile sale ar fi o fracțiune din cel creat de avioanele de vânătoare de joasă altitudine și altele asemenea. Dar s-ar putea să fie nevoie de o nouă schemă de reglementare cu totul nouă, lucru pe care Destinus speră să îl anticipeze.
„Am început să lucrăm atât cu autoritățile de reglementare europene, cât și cu cele naționale, pentru a pregăti noi cerințe de certificare și de reglementare pentru hiperavion”, a spus el.
„În prezent, există un efort activ între autoritățile de reglementare naționale și europene pentru a defini cerințele de certificare și reglementările pentru aeronavele autonome și sistemele de mare viteză, cum ar fi aeronavele suborbitale, hipersonice și supersonice.”
Sunt o mulțime de „dacă” și pretenții mari, dar faptul că există un prototip zburător (chiar dacă ar putea transporta doar câteva pungi de cumpărături) îi plasează în fața multor altora care încearcă să împingă limitele, ca să spunem așa, în domeniul aerospațial.
Tehnologia 6G revoluționează călătoriile hipersonice. Ai auzit de ,,bariera neagră’’?