Mulți factori determină fericirea, dar unul a stârnit controverse de-a lungul anilor: banii. Chiar dacă o veche zicală spune că banii nu pot cumpăra fericirea, mai multe studii au stabilit că, cu cât ne cresc veniturile, cu atât suntem mai fericiți, iar limita minimă ar fi de 75.000 de dolari pe an. După ce am atins acest prag, veniturile nu mai fac diferența la capitolul fericire.
Într-un nou studiu, întins pe cinci decenii, din 1972 până în 2016, la care au luat parte 40.000 de adulți americani cu vârsta de peste 30 de ani, experții au găsit o relație profundă între bani și fericire.
În esență, studiul a arătat că astăzi, banii și fericirea sunt mai strâns legate decât erau în trecut. Se pare că banii cumpără mai multă fericire decât acum 50 de ani.
În anii ’70, în jur de 40% dintre americanii albi, adulții, cu și fără o diplomă universitară, au declarat, în aproape egală măsură, că sunt „foarte fericiți”.
Însă în anii 2010, decalajul generat de educație schimba în mod fundamental și percepția asupra fericirii: doar 29% dintre cei fără diplomă au spus că sunt foarte fericiți, comparativ cu 40% dintre cei cu studii superioare.
Diferența de fericire în funcție de nivelul veniturilor a crescut constant din anii ’70 până în 2010.
Fericirea afro-americanilor cu mai multă educație și venituri a crescut din anii 1970 până în 2010, în timp ce fericirea celor cu mai puțină educație și venituri a rămas constantă. Astfel, un mic decalaj de fericire în funcție de nivelul veniturilor din anii 1970 a devenit un decalaj mai mare față de anii 2010 pentru americanii de culoare.
În plus, spre deosebire de studiile anterioare, cercetarea a arătat că există un platou de fericire raportat la venituri. De exemplu, adulții care câștigă peste 75.000 de dolari pe an se declară mai fericiți decât cei care câștigă sub această sumă.
LESS ISN’T MORE
Studiul a demonstrat, astfel, că inegalitatea de venit a crescut în ultimii 50 de ani: bogații au devenit mai bogați, iar cei săraci au devenit și mai săraci.
În prezent, un manager câștigă de până la 271 de ori peste nivelul unui muncitor, de 30 de ori mai mult față de situația din 1978.
Acest lucru se datorează parțial faptului că costurile multor nevoi esențiale, cum ar fi locuința, educația și asistența medicală , au depășit inflația, iar salariile nu au crescut în același ritm, chiar dacă muncitorii au devenit mai productivi.
Rata căsătoriilor poate explica, de asemenea, o parte din tendință. În anii ’70,nu exista o mare diferență între bogați și săraci. Acum, însă, cei cu venituri mai mari și educație superioară sunt mai susceptibili să fie căsătoriți decât cei cu venituri reduse.
Asta în condițiile în care persoanele căsătorite sunt în medie mai fericite decât persoanele necăsătorite .
Un alt factor tulburător vine să susțină discrepanța socială dată de venituri.
În 2015, un studiu științific a descoperit că rata de deces pentru americanii albi, fără diplomă universitară, este în creștere. Multe dintre aceste decese au fost ceea ce cercetătorii au numit „ decese de disperare ”, inclusiv sinucidere și supradoze de droguri.
EFECTUL COVID 19
Cum să îţi faci viaţa frumoasă. 10 lucruri dovedite ştiinţific
Discrepanțele sociale s-au accentuat în timpul pandemiei COVID-19 . Americanii cu venituri mai mici au avut mai multe șanse să își piardă locul de muncă .
Toate aceste dovezi sugerează că diviziunea de clasă atât în ceea ce privește sănătatea fizică cât și în privința celei psihice se accentuează tot mai mult.
O soluție la această discrepanță ar putea fi ideea de venit de bază universal, în care toți cetățenii primesc lunar o sumă de bani stabilită de la guvern.