În căutarea frumuseții, femeile din antichitate au folosit metode neconvenționale care sfidează noțiunile moderne despre frumusețe. Legarea picioarelor, populară în China secolului al X-lea, exemplifică extremele căutate în urmărirea perfecțiunii estetice. În ciuda agoniei pe care o provoca, legarea picioarelor a persistat, reflectând idealurile sociale de feminitate și statut.
Femeile romane care căutau un ten perfect recurgeau la amestecuri de cenușă de melc pentru a eradica pistruile, demonstrând astfel căutarea unei pieli fără cusur. Machiajul cu plumb, în special Cerussa, simboliza frumusețea aristocratică, în ciuda toxicității sale cunoscute.
Rujul, care datează din Mesopotamia antică și din vremea Cleopatrei, folosea ingrediente precum gândaci zdrobiți pentru a crea culori vibrante, prefigurând formulele moderne de machiaj.
Între timp, bălegarul de crocodil, considerat cândva un lux, a fost folosit ca tratament pentru îngrijirea pielii în Egiptul antic și la Roma, subliniind eforturile pe care femeile le făceau pentru a se întineri.
10 mistere din istorie, rămase neelucidate. De la Cleopatra, la Iisus și Jack Spintecătorul
Nici măcar igiena orală nu a fost scutită de particularități; romanii foloseau urina pentru a albi dinții, în timp ce femeile japoneze din perioadele Kofun și Edo îmbrățișau dinții înnegriți ca simbol al frumuseții și maturității.
Aceste practici istorice de frumusețe, deși neconvenționale după standardele actuale, aruncă lumină asupra percepțiilor antice ale atractivității și asupra căutării continue a idealurilor estetice.
Vă invităm să urmăriți clipul de mai jos pentru mai multe detalii bulversante despre modul în care femeile din antichitate căutau să se mențină tinere și frumoase.