Cercetătorii de la Universitatea Berkeley au realizat un studiu foarte interesant despre legătura dintre somn și anxietate. Potrivit rezultatelor, privarea de somn este de natură să scadă activitatea în cortexul prefrontal, o zonă a creierului care ajută la reglarea emoțiile noastre. Așa se explică de ce, atunci când nu dorm suficient, oamenii devin nervoși, indispuși și chiar depresivi, relatează GadgetReport.ro
De peste un secol, oamenii de știință au observat o corelație între întreruperea somnului și tulburări de dispoziție, cum ar fi anxietatea și depresia, fără însă a găsi o corelație științifică.
În tentativa de a afla care sunt cauzele reale, cercetătorii de la Berkeley au folosit o serie de măsuri experimentale, inclusiv polisomnografie și RMN, iar rezultatele au arătat că o singură noapte de nesomn poate duce la creștere spectaculoasă a tulburări de anxietate diagnosticată clinic.
,,Imagistica creierul subiecților a arătat o reducere a activității cortexului prefrontal (PFC). Cu cât este mai mică activitatea PFC, cu atât este mai mare nivelul de anxietate al unei persoane’’, a declarat cercetătorul Matthew Walker, citat de NewsAtlas.
Cercetătorii au reușit să identifice o fază de somn, cunoscută sub numele de NREM (non-mișcare rapidă a ochilor), care ar putea fi direct legată cu o mai bună activitate ulterioară și o reducere a stării de anxietate. „Am identificat o nouă funcție de somn profund, una care scade anxietatea peste noapte prin reorganizarea conexiunilor în creier. Somnul profund pare a fi un anxiolitic natural (inhibitor de anxietate)’’, a mai spus cercetătorul.
Potrivit experților, în somnul profund, creierul pare să se ,,spele’’ de proteinele toxice adesea asociate cu demență și boala Alzheimer. „Cel mai bun pod dintre disperare și speranță este o noapte bună de somn.”, a concluzionat expertul.
Alte cercetări științifice au arătat, în trecut, că un somn sănătos, în care corpul se reface complet, durează între 6 și 8 ore. Sub acest nivel, organismul nu are timp să își refacă conexiunile, iar peste acest nivel, metabolismul intră într-un sistem de stand-by dăunător pentru starea de sănătate.
