NASA a încheiat cu succes prima misiune de deviere a unui asteroid. Racheta DART (Double Asteroid Redirection Test), de mărimea unui frigider, a lovit asteroidul Dimorphos, împingându-l pe o orbită mai mică și mai rapidă în jurul fratelui său mai mare Didymos, a anunțat șeful NASA, Bill Nelson.
Acest lucru i-a schimbat perioada orbitală cu patru procente, sau 32 de minute – de la 11 ore și 55 de minute la 11 ore și 23 de minute, depășind o așteptare de 10 minute.
„La un moment dat, în viitor, dacă vom găsi un asteroid care amenință să lovească Pământul și care ar fi suficient de mare pentru a face într-adevăr pagube, slavă Domnului că vom fi avut acest test reușit”, a declarat Nelson, pentru AFP.
O misiune demnă de Armageddon
Succesul lui DART a transformat în realitate ceea ce odată era science-fiction – în special filme precum Armageddon, Deep Impact și Don’t Look Up.
Niciodată fotografiat efectiv până acum, Dimorphos, care are un diametru de 160 de metri (530 de picioare) sau aproximativ dimensiunea unei mari piramide egiptene, a apărut ca o pată de lumină cu aproximativ o oră înainte de impact.
Forma sa asemănătoare unui ou și suprafața stâncoasă, presărată cu bolovani, a fost în cele din urmă clar văzută în ultimele momente, în timp ce DART se îndrepta spre el cu aproximativ 23.500 de kilometri pe oră.
Pseudo-cometa
Datorită noii sale cozi temporare, Dimorphos s-a transformat într-o cometă artificială.
Dar pentru a cuantifica cât de bine a funcționat testul a fost nevoie de o analiză a modelelor de lumină de la telescoapele terestre, care a avut nevoie de câteva săptămâni pentru a deveni evidentă.
Sistemul binar de asteroizi, care se afla la aproximativ 11 milioane de kilometri (6,8 milioane de mile) de Pământ în momentul impactului, este vizibil doar ca un singur punct de la sol.
Luminozitatea punctului se schimbă pe măsură ce Dimorphos trece prin fața lui Didymos, care este semnificativ mai mare, având o lățime de 800 de metri.
Patru telescoape optice au fost implicate în măsurarea perioadei orbitale – toate în Chile și Africa de Sud – în timp ce două telescoape radar cu sediul în SUA au ajutat la confirmarea descoperirii, a declarat Nancy Chabot, cercetător planetarist la NASA.
Cercetătorii au găsit dovezi că viața pe Pământ a apărut acum 3,5 miliarde de ani
De asemenea, testul le-a arătat oamenilor de știință că asteroidul nu seamănă atât de mult cu o rocă solidă, cât mai degrabă cu o „grămadă de gunoaie” de bolovani legați de gravitația reciprocă.
În cazul în care un asteroid este mai solid, impulsul imprimat de o navă spațială va fi limitat. Dar dacă o masă semnificativă este împinsă cu viteză mare în direcția opusă impactului, va exista un impuls suplimentar.
„Se pare că reculul provocat de explozia de ejecție de la suprafață a contribuit substanțial la împingerea generală dată asteroidului”, a declarat Tom Statler, cercetător la NASA, în cadrul unei ședințe de informare.
Testul va servi drept „punct de pornire” pentru simulări și calcule privind rezultatul unor viitoare misiuni, a adăugat el.
Filmul ,Don’t Look Up’’ poate deveni realitate! Asteroizii amenință Pământul
Extincție în masă
Niciun asteroid cunoscut cu o dimensiune mai mare de 140 de metri (460 de picioare) – suficient de mare pentru a devasta un oraș – nu are șanse semnificative să lovească Pământul în următorii 100 de ani, potrivit NASA.
Datele geologice arată că un asteroid cu o lățime de șase mile a lovit Pământul acum 66 de milioane de ani, aruncând lumea într-o iarnă lungă care a dus la dispariția în masă a dinozaurilor împreună cu 75% din toate speciile.
Agenția plănuiește să lanseze în 2026 un telescop numit Near-Earth Object (NEO) Surveyor pentru a caracteriza mai bine asteroizii și cometele potențial periculoase de 140 de metri care se apropie la mai puțin de 30 de milioane de mile.
Până în prezent, au fost descoperiți mai puțin de jumătate din cei 25.000 de NEO-uri de 140 de metri estimați.
Impactul cinetic cu o navă spațială este doar una dintre modalitățile de apărare a planetei, deși este singura metodă posibilă cu tehnologia actuală.
În cazul în care un obiect care se apropie ar putea fi detectat din timp, o navă spațială ar putea fi trimisă să zboare alături de el suficient de mult timp pentru a-i devia traiectoria prin utilizarea atracției gravitaționale a navei, creând un așa-numit tractor gravitațional.
O altă opțiune ar fi lansarea de explozibili nucleari pentru a redirecționa sau distruge un asteroid.
Avertisment tulburător: Pământul se îndreaptă spre cea de-a 6-a extincție în masă!