În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Antarctica devenise un adevărat ,,El Dorado’’ pentru naziști. Nu se știe ce căutau oamenii lui Hitler în întinderile sale înghețate, dar când americanii au aflat despre acest lucru, au organizat o expediție în Antarctica, trimițând acolo o flotă uriașă. Programul a fost numit „Operațiunea Highjump” și a inclus zece nave de război, două spărgătoare de gheață și submarinul SS-408 Sennet. Un total de 4.700 de persoane au participat la expediție, al cărei scop este încă ținut la secret de armata americană.
În 1947, rezultatele expediției americane au fost făcute publice de către jurnalistul Lee van Atta, angajat al ziarului chilian El Mercurio din Santiago. Articolul a explicat de ce amiralul Richard E. Byrd, comandantul „Operațiunii Highjump” a anulat expediția.
„Amiralul a explicat că nu a încercat să sperie pe nimeni, dar realitatea crudă este că, în cazul unui nou război, Statele Unite ar putea fi atacate de avioane care zboară deasupra unuia sau ambilor poli. Această declarație a fost făcută ca parte a unei recapitulări a propriei sale experiențe polare, într-un interviu.
Vorbind despre expediție, Byrd spune că cel mai important rezultat al observațiilor și descoperirilor sale este efectul potențial pe care acestea îl au în legătură cu securitatea Statelor Unite.
Viteza fantastică cu care se micșorează lumea – a reamintit amiralul – este una dintre cele mai importante lecții învățate în timpul explorării în Antarctica.
,,Trebuie să-i avertizez pe compatrioții mei că s-a încheiat vremea în care ne puteam refugia în izolarea noastră și ne puteam baza pe certitudinea că distanțele, oceanele și polii erau o garanție a siguranței”, a declarat Byrd.
Declarația bulversantă a lui Byrd
Dincolo de temerile de securitate, Byrd a rămas în istorie cu o relatare incredibilă legată de expediția sa.
Amiralul Richard E. Byrd ar fi scris despre întâlnirea sa cu o civilizație pierdută în timpul expediției la Polul Sud.
Potrivit însemnării sale secrete, el a întâlnit rasa antică în subteran și a fost martor la o bază uriașă cu animale și plante despre care se credea anterior că au dispărut. Printre animalele pe care le-a văzut se numărau și creaturi asemănătoare mamutului.
„Avionul lui Byrd a fost rechiziționat în aer și a aterizat pentru el de către oameni din centrul Pământului care i-au interceptat avionul cu aparate în formă de farfurie.
La aterizare, a fost întâmpinat de emisarii unei civilizații pe care mulți o presupun a fi mitica Agartha.
Acești presupuși agarteni și-au exprimat îngrijorarea cu privire la utilizarea de către omenire a bombelor atomice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și l-au angajat pe Byrd ca ambasador al lor pentru a se întoarce la guvernul american și a transmite sentimentul lor.”, relata portalul Gaia, despre expediţia lui Byrd.
Amiralul Byrd a scris în jurnalul său la 11 martie 1947:
„Tocmai am participat la o ședință a personalului de la Pentagon. Am declarat pe larg descoperirea mea și mesajul de la Maestru. Totul este înregistrat în mod corespunzător. Președintele a fost informat. Acum sunt reținut pentru câteva ore (șase ore și treizeci și nouă de minute, mai exact.)
Sunt interogat cu atenție de către forțele de securitate de vârf și de o echipă medicală. A fost un calvar!!!!
Sunt plasat sub un control strict prin intermediul dispozițiilor de securitate națională ale Statelor Unite ale Americii. Mi se ordonă să păstrez tăcerea în ceea ce privește tot ceea ce am învățat, în numele umanității!!! Incredibil! Mi se reamintește că sunt un militar și că trebuie să mă supun ordinelor.”
Civilizația subterană
Interesant este că, în 1970, Administrația Serviciilor de Știință a Mediului din Statele Unite (ESSA) a publicat imagini din satelit ale Polului Sud, în care o fotografie arăta o gaură perfect rotunjită deasupra Antarcticii.
Acest lucru i-a făcut pe adepții teoriei conspirației să creadă în existența unor civilizații subterane. Lumea subterană este uneori asociată cu „Agartha”.
Interesant este că există unele mențiuni despre lumea subterană în diverse culturi antice. Pentru grecii antici, este un loc întunecat, plin de sufletele morților. În iudaism, este cunoscut sub numele de Sheol.
În plus, teoreticienii extratereștrilor antici au o puternică convingere că regiunea himalayană din sud-vestul Tibetului ar fi putut avea o intrare secretă către un oraș mitic subteran cunoscut sub numele de Shambhala.
Misticismul din Antarctica
Dincolo de aceste speculaţii, cert este că Antarctica a fost mereu o enigmă. În 1912, expediția lui Robert Scott a dispărut în zăpadă, iar unul dintre membrii săi, pe nume Lawrence Oates, a plecat pur și simplu „în noapte” din cort, fără să se mai întoarcă niciodată.
Potrivit unor relatări, a mai existat un alt mister în această expediție: într-o zi, când oamenii lui Scott erau siguri că vor muri de foame, noaptea, lângă cort au apărut în mod misterios alimente: conserve de carne și caise congelate. Acest lucru le-a permis lui Scott și oamenilor săi să mai rămână în viață pentru încă puțin timp, dar nu i-a salvat de la moarte.
În 1914, nava australiană de cercetare științifică S.Y. Endeavour a dispărut în largul coastei insulei Macquarie, având la bord un echipaj și 21 de experți australieni.
Între 1957 și 1961, trei avioane americane s-au prăbușit în Antarctica, ucigând 12 persoane. În 1965, geofizicianul american Karl Disch a dispărut, iar trei englezi au dispărut la stația Holly Bay. În 1966, un avion american s-a prăbușit, șase persoane pierzându-și viața.
Expediția lui Scott în Antarctica
În 1959, o expediție sovietică cu baza la stația polară Mirny din Antarctica a trimis un grup de opt cercetători în Antarctica, iar obiectivul grupului era de a ajunge la polul magnetic sudic.
Doar trei persoane s-au întors din grupul trimis. Potrivit versiunii oficiale, cauza tragediei a fost gerul puternic și o furtună, precum și defecțiunea motorului unui vehicul de teren.
Mai târziu, exploratorul polar sovietic Iuri Korshunov, într-o conversație cu un reporter, a explicat ce s-a întâmplat cu expediția către stația polară. Korshunov a fost unul dintre acei participanți care s-au întors dintr-o călătorie la polul magnetic.
Potrivit exploratorului polar, grupul a fost atacat de obiecte zburătoare luminoase care semănau cu niște discuri, iar o încercare de a fotografia un fenomen anormal s-a încheiat prost, deoarece aparatele lor de fotografiat au fost distruse de o rază trimisă de un obiect zburător.
Cei care au încercat să respingă atacul cu ajutorul puștilor de vânătoare au fost, de asemenea, loviți de razele acelui obiect și au murit. Reporterul nu a avut timp să publice materialele colectate, deoarece moartea subită a lui Yuri Korshunov a împiedicat acest lucru.
Lacul Vostok, o capsula a trecutului
In inima Antarcticii, adanc ingropat in stratul de gheata, la o adancime de patru mii de metri, se afla un lac enigmatic care, poate, ascunde cele mai multe mistere de pe Pamant. Sub calota de gheata s-au descoperit zeci de lacuri cu ape dulci, ce nu au avut contact cu aerul de milioane de ani.
Cel mai mare dintre toate este lacul Vostok. A fost descoperit in anii ’70, prin intermediul unui satelit de observatie care a depistat in mijlocul continentului inghetat o cavitate cu o suprafata de aproximativ 20 de mii de kilometri patrati. Conform savantilor, se pare ca apa este perfect izolata de soare, de vant si ger, de peste 14 milioane de ani.
Daca aceasta ipoteza se dovedeste a fi adevarata, inseamna ca lacul ascunde cele mai vechi povesti din istoria evolutiei Pamantului. „Este ca si cum am intreprinde o operatiune pe o alta planeta, unde nimeni nu a mai pus piciorul. Nu stim ce vom intalni acolo! Cert este ca lacul reprezinta un fel de „capsula” a trecutului indepartat”, a declarat directorul Centrului de Cercetare Arctica si Antarctica din Rusia, Valeri Lukin, cel care scotoceste adancurile ghetarilor de peste 30 de ani. Pe parcursul anilor, Rusia a dezvoltat o tehnologie avansata, ecologica, de protectie, prin forarea ghetii cu o aparatura ultrasofisticata, folosind kerosen, freon si silicon.
In urma studiilor detaliate, efectuate in cele peste doua decenii, savantii au constatat un fapt uluitor: temperatura apei este in jur de 15-18 grade Celsius, fapt ce demonstreaza clar ca sub gheata, la adancimi mari, exista surse de caldura si, deci, si viata. Aceasta ipoteza foarte probabila a starnit imaginatia oamenilor si a insufletit sustinatorii teoriilor conform carora in interiorul Pamantului se afla o alta lume, o alta civilizatie si un alt ecosistem.
Se spune ca multitudinea de lacuri aflate sub calota de gheata ar putea fi interconectate intre ele, formand o adevarata retea de canale si tuneluri.
Timp de mii de ani, este posibil ca aceste ape sa fi sapat galerii uriase, din care ulterior s-au retras, lasand loc construirii unor adaposturi.
De la descoperirea continentului, in 1820, au existat numeroase marturii in care se povestea despre intalniri stranii, despre experiente ciudate si disparitii misterioase. Astfel, oamenii de stiinta au inceput sa acorde mai multa atentie zvonurilor referitoare la sistemul de tuneluri de sub gheturi, care ar fi populate de fiinte neomenesti.