În timp ce excavau un cimitir aflat lângă o mănăstire, arheologii polonezi au descoperit rămășițele unui bărbat din Evul Mediu care avea două forme diferite de nanism, fără precedent în istoria medicală. Este vorba de un pitic sau de un extraterestru?
Nanismul (numit și nanosomie, microsomie sau hiposomie) este o afecțiune medicală care se caracterizează printr-o statură cu mult inferioară celei medii. Nu există criterii universale de definire, dar, de exemplu, în SUA se referă la adulți care au sub 147 cm.
Un pitic cum nu s-a mai descoperit vreodată
Cimitirul este situat în micul sat Łekno, din centrul Poloniei. Astăzi, Łekno are doar câteva sute de locuitori, dar în secolele IX-XI era un oraș fortificat, cu o mică biserică cu cupolă în apropierea centrului. În secolul al XII-lea, cistercienii – persoane care făceau parte dintr-un ordin religios catolic de călugări și călugărițe – au înființat o mănăstire în oraș. În jurul anului 1450, a fost înființat cimitirul, iar până în secolul al XVI-lea au fost înmormântați acolo atât călugări, cât și laici locali.
Când arheologii au excavat cimitirul monahal în 1990, au găsit peste 400 de morminte, inclusiv un individ de sex masculin etichetat Ł3/66/90. Datarea cu carbon a scheletului a sugerat că bărbatul a trăit între secolele IX și XI. Dar „faptul că mormântul a fost localizat pe un zid al fortăreței este derutant”, a declarat bioarheologul Magdalena Matczak(opens in new tab) pentru Live Science într-un e-mail. „Astfel de înmormântări nu erau practicate în Polonia medievală”.
Examinând recent scheletul în profunzime, Matczak și colegii ei au făcut o altă descoperire intrigantă: Bărbatul avea multiple displazii scheletice, care sunt afecțiuni moștenite care pot afecta dezvoltarea și forma oaselor, cartilajelor, mușchilor, tendoanelor și ligamentelor. Cel mai notabil este faptul că bărbatul avea probabil două forme diferite de nanism.
Există dovezi că extratereștrii au vizitat Pământul? Documentele Congresului SUA
Un craniu de extraterestru
Prin generarea de modele 3D, cercetătorii și-au putut concentra investigația asupra formei anormale a mai multor oase. Un craniu disproporționat, canale înguste pentru măduva spinării, coaste scurte și oase ale șoldului evazate s-au numărat printre descoperirile care au sugerat acondroplazia, o afecțiune în care o persoană are brațe și picioare foarte scurte, un trunchi de dimensiuni medii și un cap mai mare decât media.
În plus, pe baza coatelor întoarse ale bărbatului și a palatului dentar înalt și arcuit, Matczak și echipa sa au determinat că bărbatul avea o afecțiune rară numită discondroză Léri-Weill (LWD).
„În timp ce acondroplazia a fost cea mai des întâlnită displazie în arhivele arheologice, doar câteva cazuri de LWD au fost diagnosticate”, au scris cercetătorii în studiul publicat în International Journal of Osteoarchaeology(opens in new tab) în luna august. Individul Ł3/66/90 este „primul caz de acondroplazie și LWD din perioada medievală din Europa Centrală”, au notat ei.
Francesco Galassi(opens in new tab), un paleopatolog de la Universitatea Flinders din Australia care nu a fost implicat în studiu, a declarat că „se știa că aceste două afecțiuni coexistă la pacienții contemporani, dar nicio dovadă scheletică antică în acest sens nu a fost avansată” până la studiul lui Matczak și al colegilor.
Galassi a declarat că bănuiește că ar fi util să avem „mai multe date despre complexitatea acestor displazii care aparent se suprapun” și a sugerat că testele paleogenetice care examinează două gene – gena receptorului 3 al factorului de creștere a fibroblastului (FGFR3) și gena homeobox pentru statura scurtă (SHOX) – ar putea clarifica unele dintre concluziile echipei de cercetare.
Planul actual al lui Matczak și al colegilor este de a înțelege mai bine viața și moartea omului medieval. „El a fost îngropat fără niciun fel de bunuri funerare, dar într-un mormânt tipic, ceea ce indică comemorarea sa adecvată după moarte”, a declarat Matczak.
Un fel de Yoda din Evul Mediu
„Dacă era un om obișnuit sau un călugăr, în funcție de acest aspect viața sa ar fi putut varia foarte mult în funcție de condiția sa genetică. Mănăstirea era un loc primitor pentru persoanele diferite din punct de vedere fizic față de lumea seculară, cu cerințele fizice normale.”
Cercetătorii investighează regimul alimentar al bărbatului cu ajutorul analizei izotopilor de carbon și de azot, ale căror rezultate ar putea, de asemenea, să ajute echipa să verifice estimarea lor privind perioada în care a trăit bărbatul.
Din cauza unui fenomen numit efectul de rezervor marin, o dietă bogată în fructe de mare poate da peste cap estimările obținute prin datarea cu carbon, uneori cu sute de ani.
„Este posibil ca bărbatul să fi trăit mai târziu și să fi fost asociat cu cistercienii care au construit biserica pe rămășițele fortăreței și ale zidurilor acesteia”, a declarat Matczak. „Lunile următoare vor aduce răspunsuri la aceste întrebări intrigante”.
Misterul piticilor
Pe internet, știrea a declanșat o vie dezbatere, nu puțini fiind cei care au asociat descoperirea cu teoria existenței unei specii diferite de oameni, care a trăit în Evul Mediu. Este vorba de o populație de pitici cu craniul mare și cu un comportament atipic despre care cronicarii vremii au spus că ,,vin din altă lume”.
Piticii au fost semnalați în Europa Medievală, în jurul centrelor urbane, unde predicau teoria unei apocalispe spre care rasa umană se îndreaptă. Piticii aveau robe lungi, de călugări și reușeau să vorbească fluent în ,,toate graiele Pământului”. Să fi aparținut scheletul de Polonia aceste caste?
Cercetătorii spun că n-au încă un răspuns. Ei au remarcat însă faptul că piticul îngropat la mănăstire nu avea niciun fel de haine și niciun alt obiect care să îi aparțină, ceea ce este cel puțin suspect.
Misterul Ikaria wariootia. Creatura considerată strămoșul animalelor de pe Pământ