Misterul runelor vikinge! Mesajul secret transmis de strămoşii noştri despre zeii din cer
Runele vikinge formează un sistem de scriere antic care a fost folosit în Europa de Nord până la sfârșitul Evului Mediu. Ce au vrut să transmit vikingii cu aceste rune rămâne încă un mister neelucidat, mai cu seamă că poveştile îmbină firul narativ al vieţii strămoşilor lor cu o posibilă descindere a zeilor din cer pe Pământ.
Există o mitologie profundă și interesantă în spatele runelor vikinge.
Povestea spune că zeul Odin și-a tras în țeapă propria inimă cu sulița și a stat atârnat de copacul lumii, Yggdrasil, timp de nouă zile și nouă nopți pentru a înțelege semnificațiile runelelor.
Runele erau simboluri care proveneau de la Fântâna lui Urd, sau Urðarbrunnr. Această fântână era una dintre cele trei fântâni diferite care se aflau sub Yggdrasil.
Conform legendei nordice, din această fântână au ieșit trei Norn, creaturi mitice care decideau soarta oamenilor.
Din acest motiv, Fântâna lui Urd este cunoscută sub numele de „sursa destinului”. Nornurile foloseau runele pentru a transporta soarta prin trunchiul și ramurile lui Yggdrasil și în cele nouă lumi dintre ramurile sale.
Sacrificiul lui Odin a fost făcut cu mare durere și risc pentru el însuși, dar știa că runele transmiteau semnificații profunde și că, dacă le-ar putea înțelege, ar obține o cantitate imensă de cunoștințe și putere.
Odin a reușit în misiunea sa și pentru totdeauna a fost asociat îndeaproape cu cunoașterea și înțelepciunea. Povestea modului în care Odin și-a dobândit cunoștințele arată cum vikingii nu vedeau runele în același mod în care noi vedem alfabetul.
În schimb, runele vikingilor aveau o natură mistică sau magică. Din acest motiv, runele vikinge erau folosite cu adevărat doar pe inscripții de mare importanță, cum ar fi pe pietrele runice care marchează mormintele.
Această semnificație magică dată runei a însemnat, de asemenea, că acestea erau frecvent folosite ca mijloc de comunicare între natural și supranatural, cum ar fi în vrăji.
Runele erau gravate pe pietre pentru a fi aruncate astfel încât oamenii să poată prezice viitorul.
De obicei, ele erau sculptate pe materiale mai dure, mai degrabă decât scrise pe pergament sau velină. Acesta este motivul pentru care au un aspect mai unghiular în comparație cu alte limbi ale vremii.
Puteau vikingii să prezică viitorul?
Există câteva tipuri diferite de alfabete runice. Acestea se numesc futhark, după primele 6 litere din Elder Futhark, care corespund aproximativ literelor F, U, Th, A, R și K. Se numește Elder Futhark pentru că, în mod nesurprinzător, este cel mai vechi sistem runic descoperit .
A apărut pentru prima dată pe Piatra Kylver din Gotland, Suedia, care este datată în jurul anului 400 d.Hr.
Elder Futhark are 24 de rune și a fost utilizat pe scară largă în rândul triburilor germanice din nordul Europei timp de secole până la epoca vikingă .
Până în epoca vikingă (793 – 1066 d.Hr.), Elder Futhark a fost înlocuit treptat de Younger Futhark. Acest futhark are doar 16 rune.
S-ar putea crede că acest lucru înseamnă că limba a devenit mai simplă, dar, de fapt, a fost adevărat contrariul. Runele vikinge deveneau din ce în ce mai complicate.
Un alfabet complicat
În Younger Futhark, runele aveau de fapt înțelesuri duble pentru a ajuta la includerea schimbărilor care diferențiau limbile nordice de celelalte triburi germanice.
Younger Futhark poate fi, de asemenea, împărțit în două stiluri diferite: runele vikinge cu „ramură lungă” (daneză) și runele vikinge cu „ramură scurtă” (suedeză și norvegiană).
În timp ce, anterior, runele vikinge erau folosite aproape exclusiv pentru ocazii speciale, importante, până în epoca vikingă runele au devenit mult mai des folosite pentru sarcinile zilnice.
Acest lucru s-a datorat în mare parte creșterii comerțului și a interacțiunii cu străinii, care a sporit nevoia de scriere și alfabetizare. La început, runele vikinge erau văzute cu adevărat doar pe pietre runice, dar mai târziu runele au fost folosite pentru a urmări comerțul sau pentru a contura legi.
Un oraș maiaș de mărimea New York-ului, descoperit în junglă!
Chiar și în timpul Epocii Vikingilor, runele erau exclusiv sculptate în obiecte, mai degrabă decât scrise pe pergament sau velină. De fapt, numărul de pietre runice ridicate a crescut masiv în această perioadă.
Creșterea numărului de inscripții runice a fost atât de masivă încât au fost găsite obiecte în toată Europa, din Islanda până în Anglia – și chiar până la Constantinopol!
Designul runelor vikinge
Deoarece unele rune vikinge lipseau din Younger Futhark pentru a exprima toate sunetele limbii, vikingii au fost nevoiți să folosească runele cele mai apropiate de sunetul pe care trebuiau să îl folosească. Nu existau rune pentru literele O, D, E sau G.
Pentru sunetul O a fost folosită runa U, runa T pentru sunetul D, runa I pentru sunetul E și runa K pentru sunetul G. Runele în sine sunt, în general, formate din linii verticale cu ramuri sau crengi care se extind în diagonală, în sus, în jos sau în curbă din ele.
Cum se scriau runele
Există totuși câteva excepții. Runele pot fi scrise de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga. Runele asimetrice sunt răsturnate, în funcție de direcția în care au fost scrise.
Runele vikinge au ajuns și în Marea Britanie sub forma Futhark-ului anglo-saxon . Aceste rune au fost folosite pentru a scrie engleza veche și frizona veche. Acest Futhark a adăugat, de fapt, între 4 și 8 rune suplimentare.
Este posibil ca acest Futhark să fi început încă din secolul al V-lea și a durat cel puțin până la sfârșitul secolului al X-lea. În perioada medievală, Younger Futhark s-a transformat în Medieval Futhark, care a adăugat câteva mici detalii, cum ar fi runele punctate care sunau diferit față de partenerii lor fără puncte.
Cum arătau dacii? Strămoșii noștri, diferiți față de românii din ziua de azi
În mod surprinzător, aceste rune au fost încă folosite până în secolul al XX-lea în provincia suedeză Dalarna.
Runele vikinge au avut, de asemenea, o influență majoră în genul fantasy modern, influențând mai ales scrierea lui J.R.R. Tolkien cunoscută sub numele de Cirth în universul Stăpânul Inelelor.
Miedul, băutura despre care vikingii credeau că îi face nemuritori