Observatorul NASA Neil Gehrels Swift, de la Universitatea Penn State, a descoperit o explozie de lumină de mare energie dintr-o galaxie aflată la aproximativ 1 miliard de ani lumină distanță. Evenimentul pune sub semnul întrebării tot ce se ştia până acum despre exploziile de raze gamma (GRBs), cele mai puternice explozii din Univers.
„A fost ceva ce nu mai văzusem niciodată„, a declarat Simone Dichiara, profesor asistent de cercetare în astronomie și astrofizică la Penn State și membru al echipei Swift.
„Știam că nu era asociată cu o supernovă, moartea unei stele masive, deoarece era prea aproape. Era un semnal optic complet diferit, unul pe care îl asociem cu o kilonovă, explozia declanșată de ciocnirea stelelor neutronice.”
Echipa Swift a reușit să identifice rapid locația exploziei, în constelația Boötes. Observațiile lor au oferit cea mai timpurie privire de până acum asupra primelor etape ale unei kilonove, potrivit unui comunicat al NASA, citat de Nature.
Galaxia noastră, înconjurată de o lume subterană. E un univers paralel?
Un eveniment fără precedent
Exploziile de raze gamma sunt de două feluri: lungi și scurte. Oamenii de știință au înțeles anterior că GRB-urile lungi, care durează de la câteva secunde până la un minut, se formează atunci când o stea supermasivă explodează sub forma unei supernove.
Anterior, se credea că GRB-urile scurte, care durează mai puțin de două secunde, se produc doar atunci când două obiecte compacte – cum ar fi două stele neutronice sau o stea neutronică și o gaură neagră – se ciocnesc pentru a forma o kilonovă.
Dezvăluirea că o kilonovă ar putea declanșa o explozie lungă de raze gamma rescrie paradigma de zeci de ani a exploziilor cosmice: că GRB-urile lungi sunt strict semnătura morții stelelor masive, a explicat Dichiara.
Descoperirea înseamnă că nu toate GRB-urile lungi sunt produse de supernove, unele sunt produse de fuziunea stelelor neutronice.
„Acest eveniment ne-a arătat cum cunoștințele noastre bine stabilite despre univers erau, de fapt, doar o viziune parțială și incompletă”, a declarat Eleonora Troja, astronom la Universitatea Tor Vergata din Roma și autor principal al lucrării.
„Acest rezultat a fost greu de digerat la început și am petrecut luni de zile încercând să găsim explicații alternative, dar, în cele din urmă, aceasta este singura care funcționează bine. Deși studiem GRB-urile de zeci de ani, este minunat să vedem cum universul ne poate surprinde în cele mai neașteptate moduri.”
Există un anti-univers, in care timpul se scurge în sens opus? O teorie tulburătoare