De-a lungul ultimilor 40 de ani, autoritățile americani au raportat peste 104.000 de incidente care au, într-un fel sau altul, legătură cu obiecte zburătoare neidentificate. Majoritatea acestor incidente pot fi explicate – avioane, sateliți, comete, focuri de artificii (există un vârf anual de apariții raportate în SUA în jurul datei de 4 iulie) – și mulți oameni îi cataloghează pe observatorii de OZN-uri drept fanatici. Cu toate acestea, fenomenul obiectelor zburătoare neidentificate datează de mai mult timp decât rapoartele despre „farfurii zburătoare” din anii 1950.
Obiecte zburătoare neidentificate observate în Egiptul antic
De fapt, cea mai veche observație înregistrată a unui obiect zburător neidentificat a avut loc în 1440 î.Hr.
Incidentul a fost documentat de scribul regal al unui faraon egiptean. Înainte de epoca modernă, OZN-urile au fost înregistrate și de vechii greci, romani, indieni, chinezi, japonezi, mexicani și alții. Aceste apariții nu sunt la fel de ușor de explicat ca avioanele sau focurile de artificii.
Un vimāna este un palat sau un car zburător mitologic descris în textele hinduse și în epopeile sanscrite. Ideea a fost inspirată de aparițiile OZN-urilor?„În anul 22, în luna a 3-a de iarnă, în ceasul al șaselea al zilei… cărturarii Casei Vieții au constatat că era un cerc de foc care venea în cer.… Nu avea cap, iar respirația gurii sale avea un miros urât mirositor. Trupul său era lung de o tijă și lat de o tijă. Nu avea voce. Inima lor s-a zăpăcit din cauza lui; atunci s-au pus pe burtă….S-au dus la faraon… ca să raporteze acest lucru. Maiestatea Sa a ordonat …. [o examinare a] tot ceea ce este scris în rolele de papirus din Casa Vieții. Maiestatea Sa a meditat asupra celor întâmplate. Acum, după ce trecuseră câteva zile, aceste lucruri au devenit mai numeroase ca niciodată pe cer. Ele străluceau pe cer mai mult decât strălucirea soarelui și se întindeau până la limitele celor patru suporturi ale cerului…. Puternică era poziția cercurilor de foc. Armata faraonului privea cu el în mijlocul lor. Era după cină. După aceea, aceste cercuri de foc au urcat mai sus pe cer, spre sud… Faraonul a pus să se aducă tămâie pentru a face pace pe vatră… Și ceea ce s-a întâmplat a fost poruncit de faraon să fie scris în analele Casei Vieții… ca să fie amintit pentru totdeauna.” (Fontaine, 1985)
Citatul de mai sus provine din așa-numitul Papirus Tulli (acum pierdut), după Alberto Tulli, directorul Muzeului Vaticanului, care a găsit documentul în timp ce se afla la Cairo în căutare de antichități.
Misterul „Papirus Tulli”. Documentul din Egiptul antic care vorbește de OZN-uri
O mare controversă îl înconjoară, nu în ultimul rând pentru că tot ceea ce a rămas sunt copii, originalul fiind pierdut în timp. (Vaticanul nu a primit niciodată acest papirus. Mai degrabă, Tulli l-a păstrat în colecția sa personală, care a fost transmisă urmașilor săi și ulterior s-a pierdut).
Papirusul se deschide cu „în anul 22”, care în calendarul gregorian echivalează cu anul 1440 î.Hr. Acest lucru ar însemna că faraonul menționat (dar niciodată numit) ar fi Tutmose al III-lea, care a domnit între 1504 și 1450 î.Hr. Deși se poate presupune acest lucru, semnificația exactă a „cercurilor de foc” descrise este greu de determinat.
Deoarece avem doar o copie a originalului, nu avem cum să știm dacă a existat o greșeală de transcriere sau de traducere. Nu există alte surse care să susțină afirmația papirusului Tulli, însă acest lucru se poate datora numărului limitat de lucrări scrise din acea epocă.
OZN-uri observate de vechii romani
Romanii au fost cei care au acumulat cu adevărat un număr de observații raportate.
Aceste observații au fost făcute de istorici de renume precum Pliniu cel Bătrân, Liviu și Plutarh.
Ele sunt considerate pe scară largă ca fiind exacte (în măsura în care martorii au înțeles) datorită procedurilor riguroase pe care autoritățile romane le cereau înainte ca orice eveniment să poată fi înregistrat în analele oficiale.
Incidentele ar putea vorbi despre meteoriți sau comete, care pentru ochii antici ar fi părut de altă lume. O mostră de apariții de „OZN-uri” romane antice include:
În 218 î.Hr. „Un spectacol de nave ( navium) strălucea pe cer”.
În 217 î.Hr., „la Arpi, pe cer au fost văzute scuturi rotunde ( parmas)”.
În 212 î.Hr. „la Reate a fost văzută o piatră uriașă ( saxum) zburând”
În 173 î.Hr. „la Lanuvium, «se spune că s-a văzut pe cer spectacolul unei mari flote».”
În 154 î.Hr. „la Compsa, «la Compsa au apărut arme ( arma) care zburau pe cer»
În 104 î.Hr. „oamenii din Ameria și Tuder au observat arme pe cer care se grăbeau împreună dinspre est și vest, cele dinspre vest fiind puse în derută”.
În anul 100 î.Hr. probabil la Roma, „un scut rotund ( clipeus), care ardea și emitea scântei, străbătea cerul de la vest la est, la apusul soarelui.”
În anul 43 î.Hr. la Roma, „un spectacol de arme defensive și ofensive ( armorum telorumque species) a fost văzut ridicându-se de pe pământ spre cer cu un zgomot de ciocnire”.
Prima investigație cunoscută despre un OZN
Se pare că, în mare parte din antichitate, fenomenele de tip OZN au fost doar consemnate. Prima investigație oficială cunoscută cu privire la o posibilă prezență extraterestră/călător în timp/ OZN a fost efectuată în Japonia în 1235.
„Într-o noapte, un înalt ofițer pe nume generalul Yoritsume și armata sa se instalau în tabăra lor când au observat lumini misterioase pe cer. Generalul și trupele sale au privit cu uimire cum aceste lumini executau mișcări acrobatice uimitoare, cum ar fi cercuri nesfârșite și zboruri în buclă. Derutat de bizarul spectacol aerian, generalul Yoritsume a ordonat o investigație științifică a ceea ce tocmai văzuse… Explicația pe care oamenii de știință ai lui Yoritsume i-au dat-o generalului emana confort și calm. „Totul este complet natural”, i s-a spus lui Yoritsume despre luminile misterioase. „Este doar vântul care face ca stelele să se clatine.”” (Maloney, 2011)
Ce au fost aceste obiecte zburătoare antice neidentificate?
Astăzi, avem doar descrierile făcute de istoricii antici. Acestea sunt, fără îndoială, relatări autentice ale unor lucruri la care oamenii au fost martori, dar ceea ce au văzut exact s-ar putea să nu se știe niciodată cu certitudine.
Nu există nicio modalitate de a determina dacă evenimentele raportate au fost naturale sau nenaturale.
În raportul său privind afirmațiile clasice despre OZN-uri, cercetătorul Richard Stothers de la NASA concluzionează:
„În consecință, este imposibil de știut dacă observatorii de mai târziu (în mare parte romani practici) au interpretat fenomenele în mod literal așa cum le-au descris sau pur și simplu au folosit cel mai bun limbaj descriptiv de care erau capabili, reținându-se în același timp în ceea ce privește speculațiile teoretice. Dar orice teorie viabilă trebuie să țină cont de persistența și consecvența extraordinară a fenomenelor discutate aici de-a lungul multor secole.
Indiferent dacă cineva preferă să gândească în termeni de viziuni universale recurente din inconștientul colectiv, percepții greșite ale obiectelor obișnuite, efecte atmosferice neobișnuite, fenomene fizice necunoscute sau vizite extraterestre, ceea ce astăzi am numi OZN-uri posedă și creșterea cunoștințelor umane.” (Stothers, 2007)
Discul lui Sabu. Relicva egipteană de acum 5000 ani al cărei scop rămâne un mister