Că modelele de limbaj imită oamenii aproape perfect nu mai surprinde pe nimeni. Un articol publicat în revista academică AI & Society mută însă discuția în direcția opusă și mult mai neconfortabilă: folosirea repetată a chatboților ne schimbă pe noi, iar inteligența artificială ne împinge treptat spre un mod de a comunica mai apropiat de logica mașinii decât de a noastră.
Lucrarea, semnată de o echipă internațională de cercetători, nu este un studiu experimental, ci un cadru teoretic gândit ca punct de plecare pentru dezbatere. Autorii pornesc de la o observație simplă: chatboții și agenții conversaționali au ieșit din zona instrumentelor și au intrat în consum de zi cu zi.
„Pe măsură ce sistemele generative și agenții de servicii cu răspuns social intră în consumul cotidian, interacțiunea om-inteligență artificială seamănă tot mai mult cu o întâlnire cvasi-socială decât cu o interfață utilitară”, scriu autorii în articol.
Ce înseamnă „umanitatea robotoidă”
Pentru a numi fenomenul, cercetătorii au introdus conceptul de robotoid humanness, tradus aproximativ ca umanitate robotoidă. El descrie, în formularea lor, o derivă emergentă în care consumatorii ajung să se simtă cei mai fluenți, cei mai corecți sau cei mai viabili social exact atunci când devin compatibili cu lizibilitatea, cu ritmul și cu logica mașinii.
Formulat mai simplu, este vorba despre o influență în ambele sensuri. „Roboții devin mai asemănători oamenilor, iar oamenii devin mai asemănători roboților”, a explicat Inci Toral-Manson, cercetătoare în marketing la Universitatea din Birmingham și coautoare a lucrării, într-o declarație privind rezultatele.
Studiul se concentrează pe agenții conversaționali din relația cu clienții, zona în care contactul dintre om și mașină este deja rutină. Foto: nesnad, Wikimedia Commons, CC BY 3.0
Cele trei etape ale derivei
Cadrul propus de autori, care nu a fost încă testat în lumea reală, descompune procesul în trei faze. În prima, consumatorul intră într-o realitate socială sintetică ce îl invită la un angajament perceput drept real. În a doua, chatbotul „capturează” identitatea utilizatorului și construiește o reflexie distorsionată a acestuia, pe baza analizei statistice a datelor pe care le primește. În a treia, această reflexie exercită presiune asupra utilizatorului, care se aliniază la ea și îi adoptă treptat regulile.
„Consumatorul acționează, robotul răspunde și, prin expunere repetată, în timp consumatorul internalizează schimbul”, a declarat Selcen Ozturkcan, profesoară asociată de media noi la Universitatea Linnaeus din Suedia și coautoare a articolului. „Învățarea automată și inteligența artificială pot amplifica acest proces, ajustând comportamentul robotului în funcție de datele primite de la utilizator, ceea ce permite o imitație mai personalizată și mai apropiată de cea umană.”
Partea a doua a mecanismului ține de psihologie elementară. „În cazul oamenilor, instinctul înnăscut de a imita poate face ca ei să returneze comportamentele comunicative ale robotului, devenind astfel mai asemănători unui robot”, a adăugat Ozturkcan. Cu alte cuvinte, tendința naturală de a ne sincroniza cu interlocutorul, extrem de utilă între oameni, devine o vulnerabilitate atunci când interlocutorul este un algoritm.
Există deja dovezi măsurabile, chiar dacă în alt registru
Cadrul teoretic nu apare din senin. Un studiu al Institutului Max Planck pentru Dezvoltarea Umană, publicat în 2025, a analizat un corpus mare de înregistrări video și podcasturi și a detectat o creștere abruptă a frecvenței unor cuvinte preferate de ChatGPT în vorbirea spontană a oamenilor, printre care termenii englezești delve, comprehend, boast, swift și meticulous. Rezultatul a fost preluat pe larg, inclusiv de Scientific American și de Fortune, și este cel mai concret indiciu de până acum că influența circulă și dinspre model spre om.
Punctul de plecare al noii lucrări este chiar performanța actuală a modelelor. Un studiu al Universității California, San Diego, publicat în 2025, a arătat că participanții au identificat GPT-4.5 drept om în aproximativ trei din patru conversații, într-un test de tip Turing cu trei participanți. Din momentul în care distincția devine greu de făcut, ipoteza unei influențe reciproce încetează să fie exotică.
De ce le pasă companiilor care folosesc inteligența artificială
Motivul pentru care lucrarea se concentrează pe relația cu clienții este pragmatic. „Roboții și inteligența artificială sunt acum banale în relația cu clienții, așa că este important să înțelegem cum interacționează oamenii cu ele, pentru ca firmele să folosească tehnologia de care dispun cât mai eficient, dar rămânând etice”, a concluzionat Jean-Paul Jde Cros Peronard, profesor asociat la Universitatea Aarhus și coautor al articolului.
Riscurile pe care le enumeră autorii nu sunt de ordin tehnic, ci identitar. Dacă ne adaptăm la o realitate modelată de algoritmi, se pot schimba felul în care ne percepem pe noi înșine și chiar sentimentul propriei valori, mai ales atunci când „corect” înseamnă, tot mai des, „ceea ce mașina poate procesa”.
Ce nu spune studiul
Merită subliniat un lucru pe care autorii îl recunosc explicit: modelul în trei etape este o propunere conceptuală, nu un rezultat obținut prin experimente. Nu există încă măsurători care să arate cât de puternic este efectul, la cine apare și în ce condiții dispare. Articolul funcționează ca o agendă de cercetare, iar valoarea lui reală se va vedea abia atunci când cineva va încerca să îl verifice empiric.
Până atunci, rămâne o întrebare practică pentru fiecare utilizator: cât din felul în care scrii un e-mail, structurezi o idee sau formulezi o cerere vine de la tine și cât de la modelul cu care lucrezi zilnic. Am văzut deja cât de fragile sunt aceste sisteme în alte privințe, de exemplu în analiza despre chatboții de top păcăliți prin poezie, și cât de repede intră în viața de zi cu zi, inclusiv la adolescenți, așa cum am scris în articolul despre versiunea de ChatGPT dedicată lor. Iar despre roboții care intră fizic în locurile de muncă am povestit în materialul despre umanoidul care lucrează în fabrica Siemens din Germania.
Surse: articolul „Robotoid humanness: when selfhood becomes machine-legible”, publicat în AI & Society și relatarea publicată de Futurism.
