Stephen King a scris despre aproape tot ce sperie un om, dar există un film pe care nu a reușit să îl termine dintr-o singură vizionare. Este „The Blair Witch Project”, pelicula low-budget din 1999 care a inventat, practic, moda found footage și care l-a făcut pe cel mai cunoscut autor de horror din lume să ceară oprirea casetei la jumătate.
Momentul are un context care explică mult. King se afla în spital, în recuperare după accidentul de circulație din vara lui 1999, când a fost lovit de o dubă în timp ce mergea pe jos pe marginea unui drum din statul Maine. Fracturile multiple l-au ținut imobilizat luni bune.
Ce a spus Stephen King despre prima vizionare
Într-un episod din seria documentară „History of Horror”, realizată de Eli Roth, autorul a povestit scena fără să o cosmetizeze: „Eram în spital și eram sedat. Fiul meu a adus o casetă VHS cu filmul și mi-a zis: «Trebuie să vezi asta.» La jumătatea filmului am spus: «Oprește-l, e prea înfricoșător.»”
Este o reacție surprinzătoare venind de la omul care a definit genul cu „Carrie”, „It”, „The Shining” și „Misery”, și care în 1986 a regizat el însuși un film de groază science-fiction, „Maximum Overdrive”.
Verdictul de după
King a revenit la film după externare și l-a văzut până la capăt. Aprecierea lui, formulată în ediția din 2010 a eseului „Danse Macabre”, se concentrează pe singurul lucru care face acest tip de horror să funcționeze: senzația de autenticitate.
„Chestia asta blestemată pare reală. Și pentru că pare, e ca cel mai rău coșmar pe care l-ai avut vreodată, acela din care te-ai trezit gâfâind și plângând de ușurare, fiindcă ai crezut că ai fost îngropat de viu și s-a dovedit că era pisica, sărită pe pat și adormită pe pieptul tău”, a scris autorul.
Comparația pe care o face este cu un alt film care i-a lucrat la subconștient, „The Texas Chainsaw Massacre” al lui Tobe Hooper. Dincolo de prezentarea la fel de brută și de bugetul mic, King identifică un factor pe care puțini îl iau în calcul: condițiile vizionării. „Eram în sală aproape singur. Atunci un film chiar are tendința să lucreze asupra ta, să-și strecoare degetele mici și reci sub pielea ta”, a spus el.
De ce a funcționat filmul
„The Blair Witch Project” a fost regizat de Daniel Myrick și Eduardo Sánchez și rămâne unul dintre cele mai profitabile filme independente din istorie: un buget de producție estimat sub 750.000 de dolari și încasări de peste 240 de milioane la nivel mondial. Nu are efecte speciale, nu are monstru vizibil și nu are practic nicio scenă de violență explicită.
Metoda lui ține de ce nu arată. Actorii au filmat singuri, cu camere de mână, primind indicații minime, iar campania de promovare online a mers atât de departe încât mulți spectatori au crezut la lansare că studenții dispăruți au existat cu adevărat. Efectul obținut este exact cel descris de King: creierul completează golul, iar ce completează el este întotdeauna mai rău decât orice s-ar putea filma.
Formula a creat un întreg subgen. Fără succesul din 1999 nu ar fi existat „Paranormal Activity”, „REC” sau „Cloverfield”, filme care au repetat rețeta camerei tremurate și a amenințării ținute în afara cadrului.
Informația a fost relatată pe baza declarațiilor din seria documentară realizată de Eli Roth și a ediției aniversare a volumului „Danse Macabre”. Detalii despre filmografia autorului sunt disponibile pe site-ul oficial Stephen King. Pe teme apropiate, am scris despre serialul Harry Potter pregătit de HBO, despre thrillerul coreean care transformă furtul de identitate în coșmar și despre de ce un film la 1080p arată uneori mai bine decât unul 4K.
