Suportul oficial pentru Windows 10 se încheie pe 14 octombrie 2025. Dacă ai un PC mai vechi de cinci-șase ani, cel mai probabil ai primit deja mesaje de eroare care te informează că sistemul tău nu îndeplinește cerințele minime pentru upgrade-ul la Windows 11. Restricțiile oficiale, care includ cerințe stricte pentru procesor, Trusted Platform Module (TPM) versiunea 2.0 și configurația UEFI, par de neclintit.
Totuși, în lumea Windows, politica oficială nu este întotdeauna și singura cale. Deși Microsoft a încercat să îngreuneze procesul, entuziaștii tech au confirmat că există soluții documentate pentru majoritatea PC-urilor construite inițial pentru Windows 10.
Acest ghid oferă două metode sigure pentru a efectua upgrade-ul gratuit, presupunând că folosești un procesor x64 (nu ARM sau 32-bit) și că ai o ediție Windows 10 Home sau Pro.
Pasul 1: Verifică-ți configurația hardware înainte de upgrade
Înainte de a alege metoda, trebuie să știi ce poți ignora și ce nu. Restricțiile blochează upgrade-ul automat prin Windows Update, dar uneltele de mai jos pot forța instalarea.
Cerințe obligatorii pentru Metoda 1 (Editare de Registry):
- Modul BIOS: PC-ul trebuie să pornească folosind UEFI, nu configurația BIOS veche (Legacy).
- TPM: Trebuie să ai un modul TPM activat. Versiunea 1.2 este acceptată prin acest truc, dar un sistem fără TPM deloc nu va funcționa.
- Secure Boot: Trebuie să fie suportat, chiar dacă nu este activat (deși activarea sa este recomandată).
Verificare rapidă: Rulează utilitarul System Information (Msinfo32.exe) și caută valoarea BIOS Mode. Dacă scrie „Legacy,” va trebui să reconfigurezi sistemul pe UEFI și să convertești discul (MBR în GPT) înainte de a folosi Metoda 1. Pentru a verifica TPM, rulează Tpm.msc.
Opțiunea 1: Trucul simplu din Registry (Pentru sisteme cu TPM și UEFI)
Această metodă este cea mai simplă și permite păstrarea aplicațiilor și a datelor. Ea dezactivează verificarea CPU și acceptă versiunea TPM 1.2. Atenție: Această metodă funcționează doar dacă rulezi programul Setup din interiorul Windows 10, nu prin boot de pe un stick USB.
1. Modifică o cheie din Registry
Această modificare, deși eliminată din documentația oficială a Microsoft în decembrie 2024, funcționează în continuare. Asigură-te că faci un backup complet înainte de a lucra în Registry.
- Deschide Registry Editor (Regedit.exe) și navighează la cheia:
HKEY_LOCAL_MACHINE\SYSTEM\Setup\MoSetup - Dacă cheia
MoSetupnu există, creeaz-o. - Selectează
MoSetup, dă click dreapta în panoul din dreapta și alege New > DWORD (32-bit) Value. - Numește valoarea exact așa:
AllowUpgradesWithUnsupportedTPMOrCPU - Dă dublu-click pe valoarea nou creată și schimbă Value data în
1. - Restartează PC-ul.
Microsoft oferă gratuit actualizările de securitate pentru Windows 10, fără „șiretlicuri”
Publicitate
2. Descarcă imaginea ISO Windows 11
Accesează pagina de descărcare a Windows 11 (caută „Download Windows 11 Disk Image (ISO)”) și descarcă fișierul ISO pentru dispozitive x64. Atenție la limbă! Dacă alegi o limbă greșită (de exemplu, selectezi Engleză-SUA când sistemul tău este în Română), s-ar putea să pierzi opțiunea de a păstra aplicațiile și datele.
3. Rulează Setup
- După finalizarea descărcării, dă dublu-click pe fișierul ISO în File Explorer. Acesta va fi montat ca o unitate DVD virtuală.
- Găsește fișierul Setup.exe în unitatea virtuală și dă dublu-click pentru a începe upgrade-ul.
Vei vedea un mesaj de avertizare ferm despre incompatibilitate, dar poți da click pe Accept pentru a continua. Vei avea opțiunea de a păstra aplicațiile și datele. Pentru o instalare mai rapidă, se recomandă să selectezi „Not right now” la opțiunea „Change how setup downloads updates” la începutul procesului.
Opțiunea 2: Folosirea utilitarului Rufus (Pentru sisteme fără TPM sau fără UEFI)
Dacă PC-ul tău este prea vechi și nu suportă UEFI sau nu are nicio opțiune TPM (sau AMD prea vechi), va trebui să folosești o soluție mai agresivă, care exploatează un hack nedocumentat.
Poți folosi utilitarul gratuit Rufus pentru a crea un stick USB de instalare Windows 11. Rufus oferă o opțiune directă de a ignora toate verificările hardware (TPM, Secure Boot și CPU) în momentul creării mediului de instalare.
Atenție la 24H2: Microsoft a adăugat noi restricții în Windows 11 versiunea 24H2, cerând ca CPU-ul să suporte instrucțiunile SSE4.2 și PopCnt. Aceasta înseamnă că PC-urile fabricate înainte de 2009 (Intel) sau 2013 (AMD) nu mai pot face upgrade la cele mai noi versiuni de Windows 11.
Deși Metoda 2 îți permite să treci peste majoritatea blocajelor hardware, reține că poți alege oricând să faci o instalare curată (clean installation), care evită complet verificarea CPU-ului (dar necesită reinstalarea tuturor aplicațiilor).
