Tot mai multe routere sunt promovate ca fiind compatibile cu Wi‑Fi 7, însă în realitate multe dintre aceste dispozitive nu includ funcțiile esențiale ale standardului. Eticheta poate induce în eroare cumpărătorii, iar diferențele dintre marketing și realitate sunt mai mari decât par la prima vedere.
Standardul Wi‑Fi 7, cunoscut oficial ca IEEE 802.11be, aduce trei îmbunătățiri majore față de generațiile anterioare: canale de 320 MHz, modulare 4K‑QAM și o funcție revoluționară numită Multi‑Link Operation (MLO). Aceasta permite routerului să folosească simultan benzile de 2.4 GHz, 5 GHz și 6 GHz, reducând semnificativ latența și crescând vitezele locale.
MLO este considerat „elementul care separă Wi‑Fi 7 de toate standardele precedente”. Pentru a primi certificarea oficială Wi‑Fi Certified 7, routerele trebuie să includă cel puțin modulul NSTR, o versiune simplificată a MLO. Fără această funcție, produsul nu poate fi considerat un router Wi‑Fi 7 autentic.
Cum te poate induce în eroare eticheta „WiFi 7”
Termenul „Wi‑Fi” cu cratimă este marca oficială a Wi‑Fi Alliance. Dacă producătorul renunță la cratimă și folosește „WiFi 7”, nu mai este obligat să respecte cerințele de certificare. Astfel, unele routere vândute ca „WiFi 7” nu includ MLO deloc.
Acest artificiu de branding permite companiilor să lanseze produse mai ieftine, dar care nu oferă funcțiile definitorii ale standardului. Consumatorii ajung să plătească pentru o tehnologie pe care nu o primesc.
RTINGS a testat 25 de routere Wi‑Fi 7 și a concluzionat că „majoritatea nu oferă MLO simultan real”. Pentru ca MLO să funcționeze la nivel maxim, routerul trebuie să aibă mai multe radiouri independente, capabile să transmită și să primească date pe benzi diferite în același timp. În practică, multe modele doar alternează benzile, ceea ce duce la viteze fluctuante.
Concluzia RTINGS: routerele Wi‑Fi 7 nu merită diferența de preț, cel puțin nu în forma actuală.
De ce nu simți beneficiile Wi‑Fi 7?
Chiar dacă routerul ar oferi toate funcțiile, majoritatea dispozitivelor din casele utilizatorilor nu suportă încă Wi‑Fi 7. Doar cele mai noi telefoane, tablete și laptopuri includ cipuri compatibile. Apple, de exemplu, a introdus Wi‑Fi 7 abia în laptopurile cu cipul M5.
Wi‑Fi 7 poate atinge viteze locale de 2–3.5 Gbps, însă dacă abonamentul tău este de 500 Mbps, routerul nu poate depăși limita impusă de furnizor.
Este Wi‑Fi 7 o investiție bună? Pentru majoritatea utilizatorilor, nu încă. Wi‑Fi 6 și Wi‑Fi 6E oferă performanțe excelente la prețuri mai accesibile. Wi‑Fi 6E, în special, aduce banda de 6 GHz, care evită congestia de pe frecvențele clasice.
Wi‑Fi 7 devine relevant doar dacă ai un abonament multi‑gigabit, mai multe dispozitive compatibile și transferi frecvent fișiere mari în rețea.
Întrebarea cheie: merită să plătești pentru un router „Wi‑Fi 7” în 2026?
În acest moment, standardul este fragmentat, certificarea permisivă, iar marketingul adesea exagerat. Dacă viteza pe care o obții corespunde abonamentului, routerul tău își face treaba. Nu plăti în plus pentru funcții pe care dispozitivele tale nu le pot folosi și pe care producătorii nu le implementează complet.
