Dacă îți construiești dieta în jurul numărului pe care ți-l arată ceasul la finalul antrenamentului, ai o problemă. Un studiu realizat la Florida International University arată că smartwatch-urile supraestimează sistematic caloriile arse, iar diferența nu este una neglijabilă.
Cercetarea a fost publicată în revista PLOS One și anunțată de universitate la începutul lui septembrie 2026.
Cum a fost făcut testul
Echipa a luat în vizor patru modele populare: Apple Watch Series 8, Fitbit Sense 2, Samsung Galaxy Watch 5 și Garmin Forerunner 955. La studiu au participat 58 de adulți, cu o vârstă medie de 23 de ani, dintre care 31 de femei și 27 de bărbați, cu un indice de masă corporală mediu de 29,73.
Fiecare participant a purtat simultan toate ceasurile, împreună cu un Cosmed K5, un analizor metabolic care măsoară direct consumul energetic, și cu o bandă toracică pentru electrocardiogramă, care urmărea ritmul cardiac. Vârsta, sexul, înălțimea și greutatea au fost introduse în toate dispozitivele, ca să pornească de la aceleași date.
Protocolul de efort
Antrenamentul a fost scurt și strict controlat. Participanții au pedalat zece minute pe o bicicletă recumbentă, alternând intervale de câte două minute la intensitate moderată, între 64 și 76% din ritmul cardiac maxim, și viguroasă, între 77 și 95%. Testul a fost încadrat de câte cinci minute de repaus la început și la final.
Rezultatele: toate ceasurile umflă caloriile arse
Eroarea medie s-a situat între 15 și 25%, iar direcția a fost aceeași la toate mărcile: supraestimare. Tradus în practică, dacă ieși la o plimbare alertă și ceasul îți spune că ai ars 200 de calorii, consumul real este probabil undeva între 160 și 174.
Diferențele dintre producători sunt însă notabile. Apple Watch a avut cea mai mică abatere, cu o eroare medie de 21,6 kilocalorii. La polul opus, Garmin a supraestimat cu 68,61 kilocalorii în medie, iar Samsung cu 56,76. Fitbit a avut cea mai mică abatere medie pe hârtie, 3,14 kilocalorii, dar dispozitivul a produs erori repetate în timpul testelor, inclusiv citiri de o singură calorie, iar o parte din datele lui au fost excluse din analiză.
Cine este afectat cel mai mult
Cel mai important rezultat pentru utilizatorul obișnuit nu ține de marcă, ci de corp. Eroarea a crescut odată cu procentul de grăsime corporală, la toate cele patru mărci, cu o semnificație statistică sub pragul de 0,01. Cu alte cuvinte, exact persoanele care folosesc ceasul ca instrument de slăbit primesc cifrele cele mai nesigure.
Cercetătorii au verificat și dacă tonul pielii influențează măsurătorile, o îngrijorare veche legată de senzorii optici de puls. Pe tipurile de piele III-V din scala Fitzpatrick nu au găsit niciun efect măsurabil, dar avertizează că eșantionul a fost prea mic pentru o concluzie fermă, mai ales pentru tipul V.
Ce spune autorul principal
„Nu poți trata numărul de calorii arse pe care ți-l dă ca pe un număr exact, pentru că nu este.”
PublicitateJason Kostrna, profesor asociat de kinesiologie și știința exercițiului fizic la FIU, autor principal al studiului
„Ai putea greși cu sute de calorii în fiecare săptămână și ai putea ajunge ușor pe surplus caloric atunci când crezi că ești pe deficit.”
Jason Kostrna, în comunicatul Florida International University
Cercetătorul nu recomandă însă renunțarea la aceste dispozitive.
„Pot fi imperfecte, dar aceste dispozitive pot juca în continuare un rol important.”
Jason Kostrna, FIU
Ce înseamnă asta pentru cine vrea să slăbească
Matematica slăbitului este nemiloasă tocmai pentru că lucrează cu diferențe mici. Un deficit de 500 de calorii pe zi înseamnă, teoretic, în jur de jumătate de kilogram pe săptămână. Dacă ceasul umflă consumul cu 20%, iar tu te antrenezi o oră pe zi, eroarea acumulată poate depăși 1.000 de calorii pe săptămână, adică o cincime din deficitul plănuit.
Problema se agravează atunci când numărul de pe ceas este folosit ca justificare pentru a mânca mai mult. Aplicațiile de nutriție permit adesea importul caloriilor arse din ceas și le adaugă la bugetul zilnic, ceea ce transformă o eroare de măsurare într-un surplus real de mâncare.
Cea mai sigură abordare rămâne să nu conectezi deloc estimarea de pe ceas la aplicația de nutriție și să judeci progresul după cântar, după circumferințe și după cum arată hainele, pe intervale de câteva săptămâni.
Cum folosești totuși ceasul cu cap
Recomandarea echipei este să tratezi cifra ca pe o estimare grosieră și să rotunjești conservator în jos. Dacă ceasul spune 400, calculează cu 320.
Mai utile decât caloriile sunt datele pe care ceasul le măsoară efectiv, nu le deduce. Ritmul cardiac și timpul petrecut în fiecare zonă de efort sunt măsurători directe, mult mai fiabile decât un consum energetic estimat printr-un algoritm care nu îți cunoaște compoziția corporală.
La fel de utilă este urmărirea tendinței personale. Chiar dacă valoarea absolută e greșită, eroarea rămâne relativ constantă pentru același utilizator și același tip de efort, așa că o creștere de la o săptămână la alta înseamnă totuși ceva.
De ce este atât de greu de calculat
Un ceas nu măsoară calorii. El estimează consumul energetic pornind de la ritmul cardiac, mișcare și datele introduse de utilizator, apoi aplică un model statistic construit pe populații medii. Diferențele individuale de metabolism, de eficiență mecanică și de compoziție corporală nu intră în ecuație, iar la efort variabil algoritmul are și mai puține repere.
Un analizor metabolic precum Cosmed K5 măsoară direct oxigenul consumat și dioxidul de carbon expirat, de unde deduce consumul energetic real. Este diferența dintre a citi un instrument și a ghici pe baza unor indicii.
Pe teme apropiate, am scris despre beneficiile reale ale unui smartwatch pentru exercițiile fizice, despre noile Apple Watch Series 12 și Ultra 4 și despre motivele pentru care merită sau nu să îți iei un smartwatch.
Studiul se numește „Body fat, skin tone, and the accuracy of smartwatch caloric expenditure estimates” și poate fi consultat în PLOS One. Comunicatul universității este disponibil pe site-ul FIU.
