Arca lui Noe, despre care știm din istorie că a fost o barcă uriașă construită pentru a salva viețuitoarele lumii de marele potop, ar fi fost, de fapt, o piramidă construită acum câteva milioane de ani. Cel puțin asta susțin cercetătorii de la Universitatea Ebraică din Ierusalim care au descris indicii în celebrele manuscrise de la Marea Moartă.
Manuscrisele de la Marea Moartă au fost descoperite în peșterile Qumran din Cisiordania la sfârșitul anilor 1940 și cuprind o colecție de sute de texte și fragmente din Biblie, precum și alte texte apocrife care nu au fost incluse sau au fost eliminate din sfintele scripturi.
Textele au fost compilate de poporul esenian, care a trăit în Qumran, pe malul Mării Moarte, între 150 î.Hr. și 68 d.Hr., când așezarea lor a fost distrusă.
Aproximativ 930 de fragmente de manuscrise, scrise în coptă, ebraică, aramaică și greacă, au fost găsite în 11 peșteri din regiune și au oferit cercetătorilor o nouă privire asupra trecutului, aruncând o lumină diferită asupra religiilor abrahamice
Cea mai recentă dintre aceste descoperiri a venit după ce experții au analizat un fragment din Manuscrisele de la Marea Moartă folosind diferite lungimi de undă și lumină cu o rezoluție de 28 de ori mai mare decât scanarea standard.
Oamenii de știință nu au putut citi unul dintre cuvintele care compuneau propoziția despre înălțimea chivotului, însă, datorită înaltei tehnologii, au descoperit că cuvântul lipsă era „ne’esefet”.
Dr. Alexey Yuditsky, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, spune că traducerea acestui cuvânt este „adunat”, ceea ce, în context, înseamnă că „coastele” chivotului au fost puse împreună în partea de sus pentru a forma un fel de piramidă.
Yuditsky este convins că descoperirea este susținută de descoperiri anterioare și a susținut că Septuaginta, o traducere grecească a Bibliei care datează din secolul al III-lea î.Hr. descrie, de asemenea, Arca lui Noe sub forma unei piramide.
Alți autori medievali, precum Maimonide, au scris, de asemenea, același lucru.
Povestea Marelui Potop și piramidele. Structurile misterioase ascunse sub deșertul Sahara
Publicitate
Arca lui Noe, o corabie sau o piramidă?
Acest lucru ridică semne de întrebare legate de Arcă. A fost o corabie, capabilă să facă față Marelui Potop sau a fost o piramidă în care Noe a salvat oamenii și animalele?
Septuaginta este traducerea Pentateuhului și a celorlalte cărți ale Vechiului Testament din ebraică în greacă. Ulterior, denumirea s-a extins asupra tuturor cărților Vechiului Testament.
Legenda, transmisă nouă de Scrisoarea lui Aristeas și de Philon din Alexandria spune că traducerea respectivă a fost opera comună a șaptezeci (sau, după o altă variantă, a șaptezeci și doi) de înțelepți evrei, aleși câte șase din fiecare trib și că ea s-a realizat la Alexandria, în secolul al III-lea î.Hr., sub domnia lui Ptolemeu al II-lea (285-247).
Conform altei ipoteze, Ptolemeu însuși s-ar afla la originea inițiativei, din dorința de a cunoaște codul de legi al unei comunități importante din Egipt, cum era comunitatea evreiască.
Această descoperire a dus la convingerea că Noe ar fi putut fi un faraon sau un membru important al
regalității egiptene, care ar fi părăsit Egiptul pentru a construi Arca, după ce avertismentele sale cu privire la potop au fost discreditate de către conaționali.
Manuscrisele de la Marea Moartă, precum și alte texte antice, au sugerat că Enoh, străbunicul lui Noe, cunoscut și sub numele de Surid, Hermes Trimegistus și Idris, ar fi fost constructorul Marii Piramide de la Giza din timpurile antediluviene și a domnit peste toți oamenii timp de 243 de ani.
Manuscrisele de la Marea Moartă
Manuscrisele care au fost descoperite între 1947 și 1956 în mai multe grote de lângă Khirbet Qumran datează din perioada 250 î.Hr. – 70 d.Hr. și au rămas în istorie sub denumirea de „Manuscrisele de la Marea Moartă”.
Textele, scrise în ebraică și aramaică pe piei tăbăcite și papirusuri, sunt expuse la muzeul „Israel” din Ierusalim.
Scrierile conțin cea mai completă copie a cărții lui Isaia, texte de rugăciuni, interpretări biblice, fragmente de poezii, texte de înțelepciune, dar și o listă a tuturor locurilor funerare unde erau ascunse obiectele sacre și profane ce alcătuiau tezaurul Templului de la Ierusalim înainte de a fi distrus de către romani în anul 70 d.Hr.
În Cartea lui Enoh și Cartea Jubileelor este transmis un calendar aproape în întregime solar și total diferit de cel sacerdotal și de cel seleucid.
În timp ce unele dintre manuscrisele biblice din Qumran sunt aproape identice cu textul masoretic, sau tradițional, ebraic al Vechiului Testament, unele manuscrise din cărțile Exodul și Samuel găsite în Peștera Patru prezintă diferențe dramatice atât în limbaj, cât și în conținut.
În gama lor uimitoare de variante textuale, descoperirile biblice de la Qumran i-au determinat pe cercetători să reconsidere teoriile odată acceptate ale dezvoltării textului biblic modern din doar trei familii de manuscrise: a textului masoretic, a originalului ebraic al Septuagintei și al Pentateuhului samaritean. Acum devine din ce în ce mai clar că scriptura Vechiului Testament a fost extrem de fluidă până la canonizarea sa în jurul anului 100 d.Hr.
Povestea lui Ghilgameș, semizeul din Sumeria antică. A fost urmaşul extratereştrilor?
