Sub dogoarea unei canicule severe care a adus rezervele de apă la un nivel critic, capitala Greciei, Atena, apelează la o soluție ingenioasă și neașteptată, ascunsă chiar sub picioarele aglomerate ale locuitorilor săi: un apeduct roman, vechi de aproape două milenii, construit în timpul împăratului Hadrian. Într-un proiect remarcabil, care îmbină ingineria antică cu nevoile moderne, autoritățile au început reactivarea acestei bijuterii istorice pentru a combate criza apei.
O comoară de inginerie, ascunsă sub metropolă
În inima Atenei, sub o piață publică plină de viață, unde cafeneaua Dexameni își servește clienții, se află un rezervor central al unei minuni inginerești uitate. „95% dintre clienți nu știu că apeductul există,” declara anul trecut proprietarul cafenelei pentru New York Times. „Ei cunosc Dexameni pentru cafenea, nu pentru istoria sa.”
Această istorie este cea a Apeductului lui Hadrian. Comandat de împăratul roman, un cunoscut admirator al culturii grecești, în anul 125 d.Hr. și finalizat 15 ani mai târziu, apeductul se întinde pe o distanță de aproape 25 de kilometri.
Geniul său nu constă doar în transportul apei pe o pantă lină, folosind exclusiv gravitația, ci în designul său de colector subteran. „Este un canal subteran,” a explicat recent Giorgos Sachinis, director la Compania de Apă și Canalizare din Atena. „Modul în care operează este prin infiltrarea apei din pânza freatică direct în acest canal.” Astfel, apeductul nu doar transporta, ci și aduna activ apă de-a lungul întregului său traseu.
Criza modernă și soluția antică
Această capodoperă a ingineriei romane, care a alimentat Atena timp de secole, a fost readusă în atenție de o criză modernă. Anii de secetă prelungită, agravați de schimbările climatice, au redus drastic nivelul celor două rezervoare principale ale orașului, Mornos și Evinos. Situația a devenit atât de gravă, încât barajul Mornos s-a uscat aproape complet, dezvăluind ruinele unui sat scufundat în anii ’70.
Confruntată cu această situație disperată, Compania de Apă și Canalizare din Atena a căutat soluții neconvenționale și a găsit-o chiar sub propriile picioare.
Planul este de a reactiva porțiuni din vechiul apeduct, însă cu o distincție crucială: apa extrasă nu va fi potabilă. „Întregul scop este de a scoate această apă din Apeductul lui Hadrian înainte de a ajunge la rezervorul final, deoarece nu va avea standardele apei potabile,” a explicat Sachinis.
În schimb, această resursă prețioasă va fi folosită pentru a reduce presiunea asupra apei potabile, fiind direcționată către irigarea spațiilor verzi urbane, spălarea străzilor, protecția împotriva incendiilor și uz industrial.
De la puțuri romane la rețele locale moderne
Proiectul modern presupune accesarea a 20 dintre cele aproximativ 390 de puțuri verticale originale, care au supraviețuit timp de două milenii. Aceste puțuri, folosite de romani pentru construcție și întreținere, vor servi acum ca puncte de acces pentru conectarea unor noi conducte.
Un prim proiect pilot, care leagă rezervorul de sub Piața Dexameni de cartierele suburbane, este aproape de finalizare, iar primele rețele locale sunt așteptate să devină operaționale la sfârșitul lunii iulie sau la începutul lui august, cu un plan de finalizare a întregului proiect până în 2029.
Publicitate
O lecție de sustenabilitate de la romani
Reactivarea apeductului este un exemplu strălucit de sustenabilitate și de economie circulară la scară istorică. În loc să construiască o nouă infrastructură costisitoare și cu o amprentă de carbon ridicată, Atena refolosește un activ existent, extrem de eficient energetic.
Deoarece sistemul este alimentat gravitațional, necesită o cantitate minimă de energie pentru pompare, comparativ cu sistemele moderne. Această abordare, de a valorifica infrastructura antică, este o lecție valoroasă pentru multe orașe din întreaga lume care se confruntă cu crize similare.
Deși acest proiect este o adaptare ingenioasă născută din disperare, el servește ca un pansament inteligent, nu ca un leac miraculos. Nu poate, de unul singur, să reumple rezervoarele gigantice ale Atenei sau să inverseze efectele secetei pe termen lung.
Cu toate acestea, povestea apeductului lui Hadrian este o demonstrație fascinantă a rezilienței, la intersecția dintre istoria antică, ingineria modernă și provocările climatice presante, reamintindu-ne că, uneori, soluțiile pentru viitor pot fi găsite prin privirea inteligentă în trecutul nostru.
