Arta antică egipteană continuă să fascineze omenirea. Piramidele, sfinșii și hieroglifele ascund multe secrete. Totuși, un detaliu vizual atrage imediat atenția oricărui privitor. Este vorba despre modul neobișnuit în care sunt pictați oamenii. Capetele sunt desenate aproape mereu din profil. Picioarele sunt orientate în aceeași direcție. Corpul este adesea contorsionat. Această alegere artistică nu a fost o simplă întâmplare. De asemenea, nu indică o lipsă de talent. Totul are o explicație științifică și religioasă profundă.
Misterul picturilor faraonice: De ce desenau egiptenii chipurile în profil?
Modul de reprezentare din Egiptul antic are un nume specific în istoria artei. Specialiștii numesc această tehnică „aspectivă”. Această regulă strictă dicta modul în care artiștii decorau templele. Ea se aplica și în cazul mormintelor faraonice.
„Pentru a reprezenta bărbații și femeile, egiptenii foloseau aspectiva”, a explicat egiptologul Dominique Farout. Acesta a publicat o lucrare detaliată care răspunde la sute de curiozități despre Egiptul antic. Originile acestui concept teoretic sunt relativ recente în lumea academică. „Cuvântul aspectivitate”, a adăugat specialistul, „îi este datorat egiptologului german Emma Brunner-Traut, care a creat acest neologism acum aproape șaizeci de ani pentru a descrie arta multor culturi antice (nu numai Egiptul, ci și Mesopotamia)”.
Magia imaginilor și „performativitatea” artei antice
Gândirea egipteană se baza enorm pe religie. Oamenii credeau cu tărie în repetarea nesfârșită a ciclurilor naturale. Picturile de pe pereți nu surprindeau un simplu moment trecător. Rolul lor era mult mai important. Ele trebuiau să asigure continuitatea vieții și a universului.
Egiptenii antici acordau o putere magică imaginilor. Specialiștii numesc acest fenomen „performativitatea” imaginii. Conceptul funcționa similar cu propozițiile noastre performative moderne. Un exemplu bun este expresia „te botez”. Acolo, simpla rostire a cuvintelor îndeplinește o acțiune concretă. Același lucru se întâmpla cu desenele egiptene. Desenul crea o realitate magică. „Reprezentările fiind valabile pentru realitate, afirmă Dominique Farout, tot ceea ce „este” trebuie să fie reprezentat”. Astfel, ei desenau fiecare element esențial al omului, pentru a-i asigura existența în viața de apoi.
O viziune de ansamblu fără a treia dimensiune
Ochii noștri moderni sunt obișnuiți cu o altă abordare vizuală. Grecii antici ne-au lăsat moștenire perspectiva clasică. Aceasta redă fidel ceea ce vede ochiul uman dintr-un singur punct de vedere. Scenele sunt gândite ca la teatru. Există o unitate clară de timp și de loc.
Aspectiva egipteană funcționa complet diferit. Ea asocia mai multe unghiuri de vedere asupra aceluiași personaj. Ochiul era privit din față, dar capul din profil. Umerii erau frontali, dar picioarele laterale. Această metodă elaborată de construcție a imaginii anula nevoia celei de-a treia dimensiuni. Mișcarea unui om era exprimată prin poziționarea în profil. În cazurile rare în care chipurile erau pictate din față, scopul era complet diferit. Acele imagini frontale aveau funcția magică de a alunga spiritele rele.
Elena Oulié este autoarea unei teze valoroase despre aspectiva din arta greacă. Ea a explicat foarte clar diferența dintre aceste două sisteme. Aspectiva „poate astfel regrupa mai multe momente ale aceleiași povești într-o singură imagine, care se citește într-un singur moment”. Egiptenii reușeau deci să ofere o viziune completă de ansamblu. Ei o făceau printr-o singură reprezentare grafică genială.
Marele mister al Faraonilor: Cum au găurit egiptenii antici granitul cu precizia laserului?
