La scurt timp după întoarcerea triumfală a echipajului uman dintr-un zbor istoric în jurul Lunii, o nouă misiune a luat cu asalt Stația Spațială Internațională. De această dată, călătorii nu poartă costume voluminoase de astronaut. Ei sunt niște simpli viermi microscopici. Oamenii de știință au trimis aceste organisme minuscule pe orbită ca parte a unui efort masiv de a pregăti corpul uman pentru viitoarele zboruri de lungă durată.
Acest echipaj neobișnuit a ajuns la destinație luni, la bordul capsulei de marfă Cygnus XL, operată de compania americană Northrop Grumman. Nava spațială fără echipaj uman a livrat o încărcătură uriașă de aproximativ cinci tone de echipamente științifice și provizii vitale. Printre aceste pachete voluminoase se află și un laborator spațial în miniatură, care găzduiește noua generație de exploratori. Cercetătorii speră că acești pasageri tăcuți vor debloca secrete esențiale despre sănătatea umană în medii ostile vieții.
De ce trimit cercetătorii viermi spaţiali transparenți în afara atmosferei terestre?
Acest experiment ambițios este condus de experții de la Universitatea din Exeter din Marea Britanie. Scopul principal al britanicilor este studierea modului în care organismele vii răspund la condițiile nemiloase din afara planetei noastre. „S-ar putea să sune surprinzător, dar acești viermi minusculi ar putea juca un rol important în viitorul zborurilor spațiale cu echipaj uman”, a declarat Liz Lloyd, ministrul britanic al Spațiului, într-un comunicat oficial.
Specia aleasă pentru această călătorie poartă numele de Caenorhabditis elegans (C. elegans). Vorbim despre viermi cilindrici extrem de mici, care măsoară între 0,1 și 2,5 milimetri în lungime. Corpul lor este complet transparent, o caracteristică ideală care permite oamenilor de știință să observe dezvoltarea celulară direct sub microscop, în timp real. Pe lângă transparența lor utilă, aceste organisme cresc foarte repede și pot fi modificate genetic cu mare ușurință. Mai mult, ele împart un procent semnificativ din materialul genetic cu noi, oamenii. Acest detaliu fascinant face din specia C. elegans candidatul biologic perfect pentru a înțelege exact cum reacționează mușchii și oasele la o perioadă lungă de imponderabilitate.
Cum vor supraviețui aceste creaturi în vidul cosmic extrem?
Viermii sunt cazați într-un laborator de dimensiuni reduse denumit Petri Pod. Acest dispozitiv autonom este integrat într-o unitate compactă care măsoară aproximativ 10 pe 30 de centimetri și cântărește în jur de trei kilograme. Petri Pod funcționează ca un sistem de susținere a vieții complet automatizat, conceput special pentru a evita orice risc.
Unitatea dispune de douăsprezece camere separate. Patru dintre acestea pot fi monitorizate vizual folosind lumină albă și fluorescentă. Fiecare cameră minusculă le oferă viermilor un mediu sigur, menținând mereu temperatura și presiunea la niveluri constante. De asemenea, sistemul păstrează un volum de aer captiv esențial pentru respirație, mai ales atunci când modulul este expus direct la vidul spațial. Hrana nu va fi o problemă pe orbită, deoarece creaturile vor primi nutrienții necesari printr-un suport special fabricat din gel de agar.
Ne vor proteja aceste organisme pe viitor în misiunile Artemis?
Micul echipaj va petrece o scurtă perioadă în interiorul Stației Spațiale Internaționale, înainte ca laboratorul să fie montat fizic pe partea exterioară a structurii orbitale. Acolo, viermii vor rezista aproximativ cincisprezece săptămâni. Ei vor fi expuși constant la gravitație zero și la un nivel ridicat de radiații cosmice. În tot acest timp, o echipă de cercetători va monitoriza starea lor de sănătate folosind camere miniaturizate. Aceștia vor capta fotografii clare și clipuri video de tip time-lapse. Toate datele strânse despre temperatură, presiune și doza cumulată de radiații vor fi transmise direct în laboratoarele de pe Pământ.
Cursa pentru spațiu s-a accelerat enorm în ultimii ani prin implicarea directă a agenției americane de stat. „Programul Artemis al NASA marchează o nouă eră a explorării umane, astronauții fiind pregătiți să trăiască și să lucreze pe Lună pentru perioade lungi de timp pentru prima dată. Pentru a face acest lucru în siguranță, trebuie să înțelegem cum răspunde organismul la condițiile extreme din spațiul îndepărtat”, a explicat Tim Etheridge, un reputat cercetător din cadrul Școlii de Medicină a Universității din Exeter.
Prin studierea adaptării acestor viermi fragili la rigorile spațiale, experții medicali pot identifica exact mecanismele biologice care vor proteja astronauții. Zborurile de luni de zile către baza lunară planificată sau chiar către planeta Marte necesită soluții avansate pentru supraviețuire. Astfel, acești exploratori cu lungimea de doar un milimetru ne aduc cu un pas mai aproape de momentul în care umanitatea se va stabili permanent pe un alt corp ceresc.
