Arheologii polonezi au reușit să facă lumină într-unul dintre cele mai fascinante mistere ale istoriei europene vechi. Rămășițele unei femei cunoscute sub numele de „Prințesa de la Bagicz” au fost în sfârșit datate cu precizie. Până acum, o serie de incertitudini au planat asupra acestui mormânt antic uimitor din Polonia. Noua descoperire aduce detalii surprinzătoare despre viața și moartea acestei figuri misterioase.
Această poveste a început cu o descoperire accidentală și norocoasă la finalul secolului al XIX-lea. În zona Bagicz, aflată astăzi în Voievodatul Pomerania Occidentală din Polonia, un fragment masiv de lemn a alunecat de pe o stâncă aflată pe malul mării. Atenția cercetătorilor a fost imediat captată. Ceea ce au găsit acolo a depășit orice așteptare. Lemnul era de fapt un sicriu cu capac, sculptat manual dintr-un singur trunchi de copac. Înăuntru se odihnea scheletul unei tinere, înconjurat de un inventar funerar impresionant. Astăzi, acest sicriu spectaculos este considerat cel mai vechi exemplar conservat de acest tip din întreaga Polonie, relatează Heritagedaily.com
De ce a primit tânăra titlul de „Prințesă”?
Inventarul funerar descoperit alături de schelet a fost o adevărată comoară arheologică. În interiorul sicriului, specialiștii au scos la lumină numeroase ornamente prețioase din bronz. Printre acestea se numărau o agrafă delicată, brățări și un colier realizat din mărgele de sticlă. De asemenea, au fost conservate în stare excelentă un ac de os, fragmente din haine de lână și o bucată de piele de bovină. Poate cel mai surprinzător element a fost un mic taburet din lemn. O astfel de conservare este o raritate absolută în arhiva arheologică a Poloniei.
Bogăția obiectelor și izolarea aparentă a mormântului i-au determinat pe savanți să o supranumească pe femeie „Prințesa de la Bagicz”, indicând faptul că aceasta avea un loc înalt în cadrul comunității sale, arată publicația Heritage Daily. Această apartenență la o elită locală a ridicat numeroase întrebări despre structura socială a vremii și despre rolul femeilor în cultura antică Wielbark, o cultură arheologică germanică din regiune.
Cum a fost stabilită adevărata vârstă a mormântului antic?
Timp de zeci de ani, datarea exactă a mormântului a fost un subiect aprins de dezbatere. Analizele inițiale ale obiectelor din mormânt sugerau că tânăra a trăit în a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr. Totuși, în anul 2018, tehnologia modernă a dat totul peste cap. Testarea cu radiocarbon (C14) a unei mostre dentare a indicat că femeia ar fi murit în jurul anului 30 d.Hr. Această dată era cu aproape un secol mai devreme decât se credea inițial.
Pentru a rezolva această uriașă discrepanță științifică, cercetătorii de la Universitatea din Szczecin, Universitatea din Varșovia și Universitatea de Știință și Tehnologie AGH și-au unit forțele. Aceștia au apelat la dendrocronologie, o metodă extrem de precisă de datare a lemnului prin analizarea inelelor de creștere ale arborilor. Deși sicriul era extrem de fragil, Muzeul Național din Szczecin a aprobat o procedură minim invazivă pentru a extrage o mică mostră. Aceasta a fost apoi comparată cu cronologiile cunoscute ale inelelor de arbori din nord-vestul Poloniei.
Rezultatele au fost categorice. Arborele folosit pentru a sculpta sicriul a fost tăiat în jurul anului 120 d.Hr. Membrii culturii Wielbark foloseau de obicei lemn proaspăt tăiat pentru astfel de construcții funerare, nu lemn uscat. Astfel, experții au concluzionat clar că decesul tinerei a avut loc în aceeași perioadă cu tăierea copacului.
Cercetătorii au explicat și motivul pentru care testul anterior cu radiocarbon a dat greș. Aceștia au identificat prezența „efectului de rezervor”. O analiză detaliată a dietei a dezvăluit că femeia consuma foarte mult pește de apă dulce. Consumul de pește poate distorsiona masiv datarea cu radiocarbon, deoarece mediile acvatice conțin adesea carbon „vechi”. Acest detaliu fascinant a dus la o datare artificială mult mai timpurie în testele din 2018.
Aceste noi descoperiri deschid drumul către cercetări și mai ambițioase. Echipa de specialiști plănuiește acum realizarea unei analize ADN complexe și o reconstrucție facială detaliată a Prințesei. Ei bănuiesc că mormântul a făcut cândva parte dintr-un cimitir mult mai mare. Acest sit ar fi fost conservat datorită creșterii nivelului apelor, care a scufundat zona secole mai târziu.
