Primul minivan din lume a fost construit în anii 1930. Proiectat de inginerul William B. Stout, modelul cu iz futurist, inspirat din forma gândacului scarabeu, reușea niște performanțe extraordinare în materie de aerodinamică și dotări. Stout Scarab a făcut furori acum opt decenii însă nicio companie nu l-a transformat într-un vehicul de masă.
„Primul minivan din lume”. Vehiculul Art Deco, aerodinamic, semăna cu gândacul care i-a dat numele, dar reprezenta și ceea ce credeau egiptenii despre insecta înaripată – că simbolizează renașterea și reînnoirea.
Cu mult înainte de a crea vehiculul futurist, care a fost produs în perioada 1934-39, CV-ul lui Stout includea munca de inginer șef pentru Schurmeir Motor Truck Company, editor de automobile și aviație pentru Chicago Tribune, și inginer șef la Scripps-Booth Automobile Company.
În 1916, Stout a fost atras de la Scripps-Booth de președintele Packard Motor Car Company, Alvan Macauley, care l-a numit inginer șef al diviziei de aviație a Packard. Trei ani mai târziu, Stout a plecat pentru a-și înființa propria companie de inginerie în Dearborn, Michigan.
Considerat „părintele aviației moderne”, Stout a fost primul care a susținut un avion complet metalic ca o alternativă superioară la construcția standard a aeronavelor de la începutul secolului al XX-lea, în care materialul era întins peste un cadru de lemn.
De asemenea, a fondat prima companie aeriană de linie din America, Stout Air Service, care a devenit ulterior United Airlines. De asemenea, a creat avionul comercial de succes Ford Trimotor, îmbunătățind propriile sale proiecte inițiale.
Un automobil ieșit din comun
Deși Stout iubea aviația, a devenit frustrat de lipsa generală de inovație din industrie și și-a îndreptat atenția către alte forme de transport comercial. Asta a dus la un vehicul foarte diferit și cu siguranță inovator: Scarab.
Mașina o gândise a fi integral din aluminiu, la fel ca un avion.
Stout Scarab avea un ampatament de 3,5 metri și o lungime totală de puțin peste 4,8 metri. Prin amplasarea motorului în spate, Scarab-ul oferea mai mult spațiu pentru picioare pentru șofer și pasageri.
Suspensia sa independentă pe toate roțile asigura o rulare lină și stabilă și avea frâne cu tambur din fontă acționate hidraulic.
Printre caracteristicile exterioare ale lui Stout Scarab, toate create ținând cont de aerodinamică, se numărau aripile încorporate în caroserie, balamalele ascunse ale ușilor și geamurile la nivel.
„Șoferul va avea o viziune infinit mai bună din toate unghiurile”, scria Stout în Scientific American în 1935.
„Automobilul va fi mai ușor și mai eficient și totuși mai sigur, călătoria va fi mai ușoară, iar caroseria va fi mai spațioasă fără a sacrifica manevrabilitatea”.
Un automobil de lux
La interior, doar scaunul șoferului era fix. Celelalte puteau fi înclinate la 180 de grade pentru a fi orientate față în față și exista o masă rabatabilă pentru mese sau pentru a juca jocuri.
Cabina oferea, de asemenea, facilități de ultimă generație, cum ar fi un filtru de praf pentru a îmbunătăți aerul interior, iluminat interior, încălzire controlată prin termostat și încuietori electrice ale ușilor.
Doar ușa șoferului era amplasată în locul său convențional; pasagerii intrau și ieșeau printr-o ușă centrală pentru pasageri, cu buton. Tavanul era acoperit cu lemn cu aspect de răchită.
Scarab era propulsat de un motor Ford flathead V-8 de 85 de cai putere, cuplat la o transmisie manuală cu trei trepte.
Acesta putea accelera de la 0 la 100 km/h în 15 secunde și avea o viteză maximă de aproximativ 130 km/h. Cu motorul amplasat în spate, în față exista un compartiment de depozitare pentru bagaje și o roată de rezervă.
Review Carlinkit TBox Ambient. Cum să ai programe TV, Youtube, Netflix și HBO în mașină
O provocare și o profeție
Într-o reclamă din 1935 intitulată „O provocare și o profeție”, Stout a prezis că Scarab va fi un mare succes de vânzări, convins fiind că oferea o percepție noua în industria auto.
„Creat după un deceniu de cercetare în domeniul aeronautic și auto, automobilul cu motor spate Scarab vine ca o provocare prietenoasă, dar directă, la conservatorismul necesar al producătorilor de automobile de mare producție. Scarab exprimă viziune vs. conservatorism. Design funcțional vs. Design tradițional. Individualitate vs. Standardizare. Artizanat fin vs. Producție în masă.”
O altă reclamă anunța că producția din 1936 a Scarabului construit manual ar fi „limitată la 100 de mașini”, începând de la 5.000 de dolari.
Asta înseamnă aproape 100.000 de dolari în ziua de azi.
Având în vedere că America încă se lupta să iasă din Marea Depresiune la acea vreme, nu este de mirare că doar nouă Scarab au fost construite înainte de Al Doilea Război Mondial.
Aproape toate aceste vehicule au ajuns la membrii consiliului de administrație, care îi includea pe Phillip Wrigley și Harvey Firestone. Doar cinci Scarab există astăzi.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Stout a încercat să reînvie vehiculul cu un Stout Scarab Experimental (Project Y) cu caroserie din fibră de sticlă, dar cu un preț estimat de 10.000 de dolari bucata (140.000 de dolari), noul Scarab nu a intrat niciodată în producție.
Povestea Soleta. Mașina lui Justin Capră care consuma 0.5l/100km