Nivelul de vitamina D din organism pe parcursul vârstei a doua ar putea juca un rol mult mai important în sănătatea creierului decât se credea până acum. O cercetare de amploare demonstrează o legătură directă între această vitamină esențială și prevenirea declinului cognitiv. Descoperirea a fost publicată recent în revista medicală Neurology Open Access. Jurnalul este o publicație oficială a Academiei Americane de Neurologie. Specialiștii oferă acum o nouă perspectivă asupra modului în care ne putem proteja mintea zeci de ani mai târziu.
Cum influențează vitamina D acumularea de proteine toxice în creier?
Pentru a înțelege acest mecanism complex, cercetătorii au urmărit 793 de adulți pe o perioadă de 16 ani. La începutul studiului, participanții aveau o vârstă medie de 39 de ani și nu prezentau niciun semn de demență. Experții au măsurat cantitatea de vitamina D din sângele fiecărei persoane. Peste un deceniu și jumătate mai târziu, subiecții au fost supuși unor scanări cerebrale detaliate.
Scopul principal a fost evaluarea nivelurilor de proteine tau și beta-amiloid. Aceste două substanțe sunt considerate biomarkeri esențiali pentru boala Alzheimer. Rezultatele au arătat clar că persoanele care aveau o concentrație mare de vitamina D în anii ’30 și ’40 prezentau o cantitate semnificativ mai mică de proteină tau la bătrânețe. Proteina tau este strâns legată de dezvoltarea demenței. Când se acumulează în exces, ea formează aglomerări toxice care blochează și distrug celulele nervoase.
Un factor de risc extrem de ușor de modificat
Datele tehnice ale studiului scot la iveală statistici îngrijorătoare privind carențele populației. Medicii consideră optim un nivel de vitamina D de peste 30 de nanograme pe mililitru (ng/mL). Valorile sub acest prag indică un deficit clar. Din grupul analizat, nu mai puțin de 34% dintre adulți aveau o concentrație scăzută de vitamina D. În același timp, doar 5% dintre participanți luau suplimente alimentare pentru a compensa această lipsă.
„Aceste rezultate sugerează că nivelurile mai ridicate de vitamina D la mijlocul vieții ar putea oferi protecție împotriva dezvoltării acestor depozite de tau în creier și că nivelurile scăzute de vitamina D ar putea fi potențial un factor de risc care ar putea fi modificat și tratat pentru a reduce riscul de demență”, a declarat autorul studiului, Martin David Mulligan.
La nivel global, boala Alzheimer afectează zeci de milioane de oameni și reprezintă principala cauză a pierderii memoriei. În lipsa unui tratament curativ definitiv, descoperirea unor factori de risc modificabili devine absolut vitală. Menținerea unui nivel optim de vitamina D se poate obține relativ simplu și ieftin. Expunerea moderată la lumina solară ajută organismul să sintetizeze în mod natural acest compus. De asemenea, o dietă bogată în pește gras, ouă și produse fortificate, alături de suplimentele recomandate de medic, poate face o diferență uriașă. Astfel, o banală analiză de sânge la vârsta mijlocie ar putea deveni un instrument puternic pentru protejarea pe termen lung a creierului.
