Cercetătorii de la Colossal Biosciences au anunțat un progres incredibil în tentativa lor de la reînvia mamutul lânos. Mammuthus primigenius este o specie dispărută de mamut, cunoscută pentru blana sa lungă și deasă, adaptată la climatul rece din epoca glaciară. A trăit în perioada Pleistocenului, dispărând la sfârșitul acesteia, acum aproximativ 4.000 de ani.
Colossal Biosciences a făcut un mare pas înainte în încercarea sa de a reînvia mamutul lânos prin crearea unui șoarece lânos modificat genetic.
Potrivit Time, oamenii de știință au editat până acum șapte gene în embrionii de șoarece, permițând crearea acestui nou șoarece cu păr lung.
Desigur, crearea șoarecelui lânos este extrem de inspirată și, pe deasupra, foarte interesantă. Cu toate acestea, este încă departe de a finaliza munca pe care Colossal și-a propus să o facă – și anume să readucă la viață mamutul lânos.
Compania spune că variațiile genetice ale noului șoarece lânos sunt deja prezente la unii șoareci vii.
Manipularea genetică
Colossal spune că s-a concentrat mai întâi pe șoareci pentru a dovedi că procesul său funcționează înainte de a trece la editarea embrionilor de elefanți asiatici, cea mai apropiată rudă vie a mamuților lânoși.
Acest lucru se datorează faptului că elefanții asiatici sunt specii pe cale de dispariție, astfel încât există o mulțime de procese care trebuie parcurse și o anumită „birocrație” înainte ca ei să poată avansa cu adevărat cu planurile lor.
Dar, odată cu crearea cu succes a șoarecelui lânos, poate că va fi mai ușor să treacă peste această birocrație.
Cu toate acestea, nu toată lumea este de acord cu ideea de de-extincție, mai ales că planul de acțiune în acest moment pare să fie în principal schimbarea unor gene din cadrul elefantului asiatic.
Doar timpul va spune cât de mult va funcționa acest plan de de-extincție. Dar, cel puțin, șoarecele lânos a dat companiei un avans în planurile sale.
Cum arăta mamutul lânos
Mamutul lânos (Mammuthus primigenius) era un animal impresionant, adaptat perfect la condițiile glaciare ale Pleistocenului.
Avea un corp masiv, acoperit cu blană densă, și o cocoașă proeminentă în zona gâtului, unde stoca grăsime.
Dimensiunile variau, dar masculii adulți atingeau, în medie, o înălțime la umăr de 2,7-3,4 metri și o greutate de până la 6 tone.
Cea mai distinctivă trăsătură a sa era blana lungă și densă, formată din două straturi: un strat exterior de păr gros și aspru, și un strat interior de lână moale. Această blană îl proteja de frigul extrem.
Culoarea blănii varia, de la maro închis la nuanțe mai deschise, gălbui-deschis.
Mamutul lânos avea colți lungi, curbați, care puteau atinge dimensiuni considerabile, de până la 5 metri la masculi. Acești colți erau folosiți pentru apărare, pentru a aduna hrană și pentru a se curăța de zăpadă.
Pentru a minimiza pierderea de căldură, urechile și coada erau relativ scurte.
Avea 4 molari mari, folosiți pentru a măcina vegetația dură. Acești molari erau înlocuiți de mai multe ori pe parcursul vieții.
Datorită descoperirilor de exemplare congelate în permafrostul siberian, avem o înțelegere detaliată a aspectului acestor animale.
Structura necunoscută, din oasele a sute de mamuți, ce datează din Epoca Glaciară
Uriașii din Munții Perșani. A trăit o specie de giganți, în preistorie, în România?