Armele cu laser au fost multă vreme promisiunea eternă a industriei militare: demonstrații spectaculoase în poligon, urmate de constatarea că trecerea la utilizarea reală în teren e mult mai complicată. Săptămâna trecută, promisiunea a devenit operațiune de rutină la granița dintre Statele Unite și Mexic.
În noaptea de 25 spre 26 august, militari americani desfășurați în Rio Grande Valley au folosit un laser de mare energie pentru a doborî trei drone care, potrivit armatei, reprezentau o amenințare fizică pentru personalul american și pentru agenții Customs and Border Protection. Armata a descris episodul ca fiind prima utilizare a sistemului împotriva unor drone suspectate de legături cu cartelurile la frontiera sudică.
Ce s-a întâmplat, de fapt
Detaliile rămân puține. Armata nu a comunicat locul exact al angajamentelor, tipul dronelor distruse sau identitatea operatorilor. A precizat doar că modul lor de zbor susținea activități care puneau în pericol personalul și că aparatele erau considerate legate de rețelele de traficanți de droguri.
„Rețelele cartelurilor folosesc tot mai des sisteme de aeronave fără pilot pentru a facilita traficul ilegal de persoane și pentru a ne spiona în mod activ personalul și partenerii din aplicarea legii”, a declarat generalul-maior Curtis Taylor, comandantul Joint Task Force Southern Border, într-un comunicat oficial.
„Prin integrarea unor contramăsuri stratificate alături de capabilități avansate de energie dirijată, cum este acest sistem laser, am transmis clar că nu vom tolera supravegherea ostilă. Apreciem, de asemenea, sprijinul partenerilor noștri din armata mexicană, în efortul comun de a combate această amenințare din regiunea de frontieră”, a adăugat comandantul, în aceeași declarație. Aproximativ 8.000 de militari sunt în prezent desfășurați în cadrul acestei grupări operative.
Cum doboară un fascicul de lumină o dronă
Armata a identificat arma drept Army Multi-Purpose High Energy Laser, prescurtat AMP-HEL. Prototipurile folosesc sistemul LOCUST dezvoltat de AeroVironment, care produce un fascicul din clasa de 20 de kilowați.
Principiul de funcționare este direct. Senzorii localizează și urmăresc ținta, apoi orientează cu precizie fasciculul. Menținând lumina concentrată pe o zonă vulnerabilă a aparatului, sistemul depune suficientă energie ca să încălzească și să distrugă structura, componentele electronice, bateria sau alte elemente critice.
AeroVironment a livrat armatei primele două prototipuri AMP-HEL în septembrie 2025, montate pe vehicule Infantry Squad Vehicle. În decembrie, compania a predat alte două sisteme, de această dată pe Joint Light Tactical Vehicle. Versiunile mai noi folosesc un director de fascicul mai mare și integrează echipamente radar și de comandă-control.
Problema costului: rachetă de un milion contra dronă de două mii
Motivul principal pentru care astfel de arme există ține de aritmetică. O rachetă interceptoare convențională poate costa sute de mii sau chiar milioane de dolari, în timp ce o dronă capabilă să provoace pagube serioase se poate cumpăra cu câteva mii. Un laser poate trage atât timp cât sistemele de alimentare și de răcire îl susțin, ceea ce face fiecare foc suplimentar comparativ ieftin.
Pentagonul se pregătește de ani buni pentru acest scenariu. Armata a primit din 2023 patru prototipuri mult mai puternice, de 50 de kilowați, montate pe vehicule Stryker, și le-a testat în repetate rânduri împotriva dronelor. Exercițiile din 2025 au inclus sisteme laser puse față în față cu roiuri de drone. Aceeași cursă se desfășoară și în Europa, unde armata britanică a testat DragonFire, arma cu laser demnă de Star Wars. Războiul din Ucraina a scos și mai clar în evidență dezechilibrul de costuri dintre atacatori și apărarea antiaeriană clasică.
Laserele au însă limitele lor. Government Accountability Office, instituția de audit a Congresului american, notează că ceața, furtunile, particulele din aer și distanțele mari pot slăbi sau distorsiona fasciculul. În plus, un laser atacă în general o singură țintă pe rând și trebuie să își mențină fasciculul fixat cu precizie pe aceasta suficient timp cât să producă avarii. Marina americană se lovește de aceleași constrângeri de când și-a testat cu succes propria armă laser.
Două incidente jenante înainte de reușită
Succesul de la finalul lui august vine după două episoade care au arătat că problema reală nu e puterea armei, ci identificarea corectă a țintei.
În februarie, personal al Department of Homeland Security a folosit un laser antidronă furnizat de Pentagon în apropiere de Fort Bliss și a doborât un obiect care s-a dovedit ulterior a fi un balon de petrecere. Confuzia din jurul utilizării armei a contribuit la decizia FAA de a închide brusc spațiul aerian din jurul aeroportului internațional din El Paso.
Tot în februarie, un sistem laser operat de armata americană a doborât din greșeală o dronă a Customs and Border Protection, în apropiere de Fort Hancock, Texas, ceea ce a declanșat o nouă restricție temporară de spațiu aerian. Ambele cazuri au evidențiat aceeași vulnerabilitate: operatorii trebuie să identifice corect ținta și să se coordoneze cu celelalte agenții înainte de a trage.
Cu câteva zile înainte de doborârea celor trei drone, generalul de brigadă Matt Ross a formulat exact aceeași idee în fața presei. „Avem mai multe sisteme și am demonstrat că știința funcționează”, a spus Ross într-un briefing de presă al armatei desfășurat pe 21 august. „Poți învinge o dronă atât cu un laser de mare energie, cât și cu microunde de mare putere. Dar trebuie să ne dăm seama cum să le folosim cu succes într-un context operațional.”
Judecând după modul în care armata a prezentat episodul din Rio Grande Valley, răspunsul la acea întrebare pare să fi început să se contureze.
