Un secret vechi de peste două milenii a fost scos la lumină în nord-vestul Deltei Nilului, acolo unde orașul antic și-a ascuns trecutul sub straturi groase de noroi și timp. Folosind tehnologie radar de ultimă generație din spațiu și scanări subterane avansate, o echipă internațională de arheologi a identificat o anomalie uriașă de formă ovală. Această descoperire reprezintă o premieră absolută pentru egiptologie. Datele obținute ne oferă o perspectivă complet nouă asupra arhitecturii și planificării urbane din timpul Dinastiei a XXVI-a. Combinația spectaculoasă dintre imaginile satelitare și excavațiile direcționate la fața locului rescrie istoria acestei așezări legendare din Egiptul de Jos.
Cum a fost detectată anomalia ovală din adâncuri?
Investigația științifică a început cu analizarea detaliată a imaginilor furnizate de satelitul radar Sentinel-1. Deasupra movilei cunoscute sub numele arheologic de Kom C, instrumentele orbitale au detectat o anomalie masivă. Aceasta măsoară nu mai puțin de 128 pe 62 de metri în diametru.
„Această formă ar putea fi rezultatul direcției descendente a orbitei satelitului, fenomen care îmbunătățește reflectivitatea pe laturile estice și nordice ale obiectelor îngropate”, au explicat cercetătorii care au coordonat scanările.
Pentru a vedea clar dincolo de această imagine de ansamblu, experții au apelat imediat la tomografia rezistivității electrice subterane. Modelele 3D au scos la iveală o poveste complexă, codificată matematic pe straturi de adâncime. În primii trei metri sub pământ, instrumentele au înregistrat un amestec total haotic de materiale. Fragmentele identificate includ bucăți de cărămidă din lut, resturi de calcar și ceramică. Acestea provin, cel mai probabil, dintr-o locuire mai recentă asociată cu epocile ptolemeică sau romană. Adevărata comoară se ascundea însă mult mai jos.
Marele mister al Faraonilor: Cum au găurit egiptenii antici granitul cu precizia laserului?
Ce secrete antice ascunde structura misterioasă de la Buto?
La o adâncime cuprinsă între trei și șase metri, datele topografice au indicat o schimbare radicală. Modelele grafice au relevat o clădire masivă și clar definită, construită integral din cărămizi de lut. Experții au stabilit că imobilul aparține perioadei saite, adică secolelor VII – VI î.Hr. Această structură subterană măsoară aproximativ 20 pe 25 de metri și a fost ridicată pe o fundație special pregătită. Mai mult, la o adâncime de șase până la șapte metri, scanările au identificat un strat artificial de nisip.
„Acest strat a fost probabil folosit pentru a nivela terenul înainte de construcție, sugerând o lucrare de planificare intenționată, și nu o simplă expansiune în timp”, se arată în studiul oficial publicat în prestigioasa revistă Acta Geophysica.
Săpăturile arheologice ulterioare au confirmat la milimetru datele tehnice și au scos la lumină numeroase obiecte de cult. Concentrația neobișnuit de mare de artefacte ritualice sugerează cu tărie că structura a avut o funcție religioasă sau ceremonială vitală. Ar putea fi vorba despre un templu secundar, o reședință a înalților preoți sau chiar un complex funerar de lux. Deși scopul său exact rămâne un mister supus investigațiilor, specialiștii sunt acum convinși că alte zeci de temple se află încă ascunse sub depozitele de argilă din zonă, așteptând să fie descoperite cu ajutorul radarelor moderne.
