Paleontologii de la Universitatea din Chicago au descoperit un nou dinozaur gigant în nisipurile fierbinți ale Nigerului. Acesta a fost denumit oficial Spinosaurus mirabilis. Cercetătorii l-au poreclit „stârcul infernului” datorită comportamentului său bizar. El avea o creastă uriașă pe cap și dinți ca niște capcane mortale. Descoperirea a fost publicată recent în revista Science. Echipa științifică a fost condusă de profesorul Paul Sereno de la Universitatea din Chicago. Munca lor demontează un mit uriaș despre acești giganți. Până acum, se credea că spinozaurii trăiau exclusiv în ape marine adânci. Noul sit fosilifer arată însă o poveste complet diferită.
Cine era „stârcul infernului” și cum arăta noul prădător?
Acest dinozaur teropod avea o înfățișare de-a dreptul spectaculoasă. Capul lui era încoronat cu o creastă masivă. Forma acesteia semăna izbitor cu o sabie de tip iatagan. Fosilele au fost găsite prima dată la suprafața deșertului în noiembrie 2019. Abia la a doua expediție, în anul 2022, cercetătorii au realizat cu adevărat miza descoperirii. Au scos la suprafață încă două creste și câteva fragmente de maxilar. Analizele aprofundate au arătat o textură poroasă a oaselor. Creasta avea o rețea internă complexă de vase de sânge. Acest lucru indică faptul că era acoperită cu o teacă de cheratină. Este exact aceeași substanță dură din care sunt făcute unghiile umane. Experții sunt convinși că această creastă era viu colorată. Dinozaurul o folosea probabil pentru parade vizuale spectaculoase.
Fălcile sale erau la fel de înspăimântătoare. Dinții superiori și cei inferiori se îmbinau perfect când gura se închidea. Ei formau o capcană etanșă din care prada alunecoasă nu mai putea scăpa. Este o adaptare perfectă pentru vânătoarea de pești. Astfel de dinți mai apar în istoria evolutivă doar la ihtiozaurii acvatici, la crocodili sau la unii pterozauri zburători. În lumea dinozaurilor, trăsătura este specifică doar familiei spinozaurilor.
„Această descoperire a fost atât de bruscă și uimitoare, încât a fost cu adevărat emoționantă pentru echipa noastră”, a declarat profesorul Paul Sereno. Momentul revelației a fost unic. „Voi prețui pentru totdeauna momentul din tabără când ne-am înghesuit în jurul unui laptop pentru a privi noua specie pentru prima dată, după ce un membru al echipei noastre a generat modele digitale 3D ale oaselor pe care le-am găsit pentru a asambla craniul – pe energie solară, în mijlocul Saharei. Atunci am conștientizat cu adevărat semnificația descoperirii”, a adăugat specialistul.
De ce cred specialiștii că acest dinozaurul Spinosaurus mirabilis nu era un monstru marin?
Descoperirile anterioare de spinozauri fuseseră făcute aproape de vechile țărmuri marine. Mulți experți au tras atunci concluzia că dinozaurii vânau înotând complet sub apă. Specimenul Spinosaurus mirabilis contrazice frontal această teorie. Rămășițele lui au fost găsite la o distanță cuprinsă între 500 și 1000 de kilometri de fostul țărm al oceanului antic. Peisajul era total diferit în acele vremuri preistorice. Sahara era un ecosistem verde, plin de păduri bogate și străbătut de râuri uriașe. Fosilele prădătorului au fost găsite în sedimente fluviale, alături de scheletele unor dinozauri erbivori cu gât lung. Asta confirmă un mediu de apă dulce, adânc în interiorul continentului african.
Comportamentul său semăna mai mult cu cel al unei păsări de baltă uriașe. „Îmi imaginez acest dinozaur ca pe un fel de «stârc al infernului» care nu avea nicio problemă să pășească pe picioarele sale robuste în doi metri de apă, dar care probabil își petrecea majoritatea timpului pândind în capcane mai puțin adânci peștii mari ai vremii”, a explicat Paul Sereno.
Cum a început această expediție istorică în deșert?
Totul a pornit de la o simplă notiță veche. Un geolog francez scrisese într-o monografie din anii 1950 despre un singur dinte fosilizat cu formă de sabie. Acesta semăna cu dinții unui alt prădător masiv numit Carcharodontosaurus, descoperit în deșertul vestic al Egiptului la începutul anilor 1900. Această informație uitată a declanșat o întreagă expediție.
„Nimeni nu se mai întorsese în acel sit al dintelui de peste 70 de ani”, a povestit Sereno. Călătoria de explorare a fost plină de provocări extreme. „A fost o aventură și jumătate să rătăcim prin mările de nisip pentru a căuta acest loc și apoi să găsim o zonă fosiliferă și mai izolată, cu noua specie. Acum toți tinerii cercetători care mi s-au alăturat sunt coautori ai raportului care onorează coperta revistei Science”, a mai declarat cercetătorul.
Ghidul lor providențial a fost un bărbat din tribul tuaregilor. Acesta le-a oferit ajutorul după ce le-a spus că văzuse oase fosile uriașe. El i-a condus pe cercetători cu motocicleta, într-o călătorie epuizantă de aproape o zi, până într-o zonă bogată în relicve. Din cauza timpului limitat, echipa a trebuit să lucreze rapid pentru a strânge oasele craniene.
Pasiunea pentru acest deșert l-a urmărit pe cercetător toată viața. „Am fost atras de Sahara ca un magnet de îndată ce am pus piciorul acolo, acum 30 de ani”, a mărturisit el. „Nu mai există niciun alt loc ca acesta. Este pe cât de frumos, pe atât de descurajator.” Echipa sa a excavat peste o sută de tone de fosile de-a lungul timpului. „Dacă poți înfrunta elementele naturii și ești dispus să cauți necunoscutul, s-ar putea să descoperi o lume pierdută”, a concluzionat exploratorul american.
Tehnologia modernă dă viață dinozaurilor uitați
Noua descoperire consolidează definitiv reputația Nigerului ca destinație majoră de paleontologie și arheologie. Paul Sereno a susținut înființarea primului muzeu cu consum zero de energie din lume. Clădirea se numește Muzeul Râului și este amplasată pe o insulă din Niamey, capitala Nigerului. Acolo va fi expus noul spinozaur, alături de artefacte ale culturilor din Epoca de Piatră care trăiau în fosta Sahară Verde. Relația oamenilor de știință cu comunitatea locală a rămas esențială. „Localnicii cu care lucrăm sunt prietenii mei de o viață, incluzându-l acum și pe omul care ne-a condus la Jenguebi și la uluitorul spinozaur. Ei înțeleg importanța a ceea ce facem împreună – pentru știință și pentru țara lor”, a precizat Sereno.
Laboratorul de Fosile al Universității din Chicago a folosit scanări CT de ultimă generație pentru a curăța virtual oasele. Ei au generat un model digital 3D perfect al craniului. Folosind acest model, paleoartistul Dani Navarro din Madrid a reconstruit o scenă uluitoare. Imaginea finală arată spinozaurul luptându-se pentru un cadavru de pește celacant. Navarro a construit de asemenea o replică fizică, aplicând mușchi și piele peste schelet. Alți artiști plastici au animat creatura folosind tehnologii de ultimă oră.
O replică tactilă impresionantă a crestei curbate va fi expusă curând la Muzeul Copiilor din Chicago. Cei mici o vor putea atinge pentru a simți istoria pe viu. „Să le permitem copiilor să simtă entuziasmul noilor descoperiri – aceasta este cheia pentru a asigura viitoarea generație de oameni de știință care vor descoperi multe alte lucruri despre prețioasa noastră planetă care merită păstrată”, a subliniat la final profesorul Sereno.
Publicitate
