Roverul Perseverance al NASA a devenit pe 11 octombrie 2026 vehiculul care a parcurs cea mai mare distanță pe suprafața altei lumi. Contorul său a ajuns la 45,22 de kilometri, în a 2.006-a zi marțiană a misiunii. Recordul anterior, de 45,16 kilometri, aparținea roverului Opportunity și fusese stabilit între 2004 și 2018.
Laboratorul JPL al NASA a anunțat performanța pe 12 octombrie. Cifra în sine contează mai puțin decât modul în care a fost obținută. Peste 90% din drum a fost parcurs cu sistemul de conducere autonomă AutoNav, adică fără ca oamenii de pe Pământ să aleagă fiecare mișcare a roverului.
Ce record a stabilit Perseverance pe Marte?
Perseverance a depășit recordul lui Opportunity cu o deplasare de 91,31 metri. A strâns cei 45 de kilometri în aproximativ cinci ani și jumătate. Opportunity a avut nevoie de aproape 15 ani pentru o distanță similară.
Roverul a trecut și de recordurile stabilite pe Lună. Echipajul Apollo 17 a condus 35,7 kilometri în 1972, iar roverul sovietic Lunokhod 2 a ajuns la 39 de kilometri în 1973. Planul inițial al misiunii prevedea cel mult 20 de kilometri de condus.
Curiosity, celălalt rover activ al NASA pe Marte, a strâns peste 38 de kilometri din 2012 încoace. Spirit s-a oprit la 7,7 kilometri, în 2010, iar Sojourner a parcurs circa 100 de metri în 1997.
| Perseverance | Date-cheie |
|---|---|
| Instituție | NASA, Jet Propulsion Laboratory (JPL) |
| Sursă | Comunicatul JPL 2026-070, publicat pe 12 octombrie 2026 |
| Data recordului | 11 octombrie 2026, ziua marțiană 2.006 |
| Distanță totală | 45,22 km, față de 45,16 km pentru Opportunity |
| Condus autonom | Peste 90% din traseu, cu AutoNav |
| Probe colectate | 29 de mostre de rocă și regolit |
| Ce urmează | Misiune prelungită până la sfârșitul lui 2028, spre zona Rainbow Falls |
Cum conduce singur roverul Perseverance?
Sistemul AutoNav fotografiază terenul în timp ce roverul se mișcă. Din imagini construiește o hartă 3D a obstacolelor și calculează singur traseul dintre punctele alese de echipa de pe Pământ. Inginerii NASA numesc asta „gândire în timpul condusului”.
Diferența față de roverele vechi este uriașă. Sojourner folosea 20 de puncte de măsurare ca să evalueze drumul din fața sa. Perseverance procesează 600.000 de puncte la fiecare privire. Poate face asta aproape de viteza maximă și a acoperit până la 412 metri într-o singură zi marțiană.
La Spirit și Opportunity, prima versiune de AutoNav a fost folosită doar pentru aproximativ 5% din distanță. Restul traseului era planificat pas cu pas de oameni. La Perseverance proporția s-a inversat.
„Perseverance este un șofer mai bun decât cel care a aterizat, și nu am terminat”, a declarat Mark Maimone, adjunctul șefului echipei de operațiuni robotice.
De ce contează condusul autonom pe Marte?
Un semnal radio are nevoie de câteva minute ca să ajungă de pe Pământ pe Marte, iar întârzierea crește când planetele se depărtează. Un rover care ar aștepta aprobare pentru fiecare manevră ar înainta foarte încet. AutoNav îi permite să ocolească singur pietrele și pantele dintre două puncte de oprire.
Viteza contează direct pentru știință. Fiecare zi câștigată la drum poate fi folosită pentru analize și pentru colectarea de probe. Perseverance a strâns până acum 29 de mostre, din fundul craterului Jezero, din delta unui fost râu și de pe marginea craterului.
Pe Pământ, mașinile autonome folosesc aceeași idee de bază: senzori care construiesc o hartă a mediului și software care alege traseul. Contextul este însă foarte diferit, cu trafic, pietoni și reguli de circulație. Am scris recent despre verificările autorităților americane asupra robotaxiurilor Tesla în zonele școlare.
Ce limite are condusul autonom pe Marte?
AutoNav nu decide singur unde merge roverul. Destinațiile și punctele intermediare sunt alese în continuare de echipa de pe Pământ. Software-ul se ocupă doar de drumul sigur dintre ele.
Recordul trebuie citit și ca o statistică de distanță, nu ca o cursă de viteză. Roverul se oprește des pentru măsurători și forări. De asemenea, nu este vorba de un studiu publicat într-o revistă științifică, ci de un bilanț operațional anunțat de NASA.
Marte rămâne un teren dificil pentru orice vehicul. Un studiu recent despre craterele lăsate pe Marte de resturile misiunilor NASA a arătat că solul este mai slab decât se credea.
Ce urmează pentru Perseverance?
NASA a aprobat prima prelungire a misiunii. Aceasta a început în octombrie 2026 și durează aproximativ până la sfârșitul lui 2028. Acum, roverul se îndreaptă spre zona numită „Idubi”, de pe marginea vestică a craterului Jezero.
Echipa științifică speră să găsească acolo urme ale unor vechi sisteme hidrotermale. Ulterior, Perseverance va merge spre sud, către Rainbow Falls, un bloc de scoarță veche de 100 de metri, ridicat de impactul care a format craterul.
Misiunile NASA continuă și pe orbita Pământului. Săptămâna aceasta, agenția a trimis spre stație ultimele panouri solare iROSA, cu misiunea CRS-35.
