Ceasul transcriptomic. Tehnologia genetică prin care cercetătorii pot estima speranța de viață

Andrei Negrescu Andrei Negrescu
4 min citire
Sperantadeviata
Publicitate

Numărarea lumânărilor de pe tortul de ziua noastră este o metodă clasică, dar extrem de imprecisă pentru a afla cât de bătrâni suntem în realitate. Vârsta din buletin nu reflectă întotdeauna uzura reală a organismului. Din acest motiv, oamenii de știință caută metode mult mai profunde pentru a analiza degradarea celulară, iar o echipă internațională de cercetători pare să fi găsit o soluție revoluționară direct în genele noastre.

Publicitate

O cercetare recentă, publicată de revista Nature, arată că o nouă metodă de analiză genetică le permite experților să înțeleagă mai bine ritmul în care îmbătrânim, altfel spus speranţa de viaţă. Acest instrument inovator, numit „ceas transcriptomic”, nu măsoară timpul trecut, ci activitatea genelor, oferind indicii clare despre riscul de mortalitate și despre anii pe care o persoană îi mai are de trăit.

Cum ne citește genele noul ceas biologic?

Spre deosebire de testele clasice care se bazează pe modificările chimice ale ADN-ului, noul model analizează acidul ribonucleic (ARN). Acesta funcționează ca un scanner în timp real, care identifică ce gene sunt activate și care sunt dezactivate în interiorul celulelor pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Pentru a pune la punct această tehnologie, o echipă de specialiști, inclusiv cercetători de la Universitatea Harvard, a compilat și analizat o bază de date uriașă. Proiectul a inclus peste 11.000 de mostre de expresie genetică provenite de la patru specii diferite: șoareci, șobolani, maimuțe macac și oameni. O mare parte din datele folosite au provenit din Programul de Testare a Intervențiilor (Interventions Testing Program), un efort masiv dedicat studierii tratamentelor de longevitate.

Prin compararea mostrelor de țesut din diferite zone ale corpului, oamenii de știință au reușit să creeze un model biologic universal. Acesta poate estima nu doar vârsta cronologică, ci și riscul de deces prematur asociat cu degradarea celulară.

Care este legătura neașteptată dintre oameni și rozătoare în procesul de îmbătrânire?

Rezultatele studiului indică faptul că procesul de îmbătrânire lasă o amprentă biologică aproape identică în corpul tuturor mamiferelor. Genele responsabile de diviziunea celulară sănătoasă și de repararea țesuturilor indică o îmbătrânire biologică mai lentă. În schimb, genele asociate cu inflamațiile cronice și moartea celulară sunt strâns legate de o degradare accelerată a organismului.

Sperantadeviata
Ceasul transcriptomic. Tehnologia genetică prin care cercetătorii pot estima speranța de viață

Marea surpriză a cercetătorilor a fost constatarea că aceste tipare de activitate genetică sunt extrem de consecvente, indiferent de specia sau de organul analizat. Practic, aceleași modificări genetice legate de vârstă au fost observate atât în ficatul unui șobolan, cât și în inima unui om. Deși rozătoarele trăiesc doar o fracțiune din durata de viață a unui om, transformările lor celulare urmează exact aceleași reguli biologice ca și în cazul nostru.

Publicitate

Vârsta biologică. De ce este acest instrument mai mult decât un simplu predictor al decesului?

Dincolo de curiozitatea sumbră de a afla cât timp mai avem de trăit, utilitatea practică a unui astfel de instrument este uriașă pentru medicina modernă și pentru industria anti-aging. Tehnologia le permite medicilor să monitorizeze în timp real cum ne afectează stilul de viață, bolile sau tratamentele fără a mai aștepta ani de zile pentru a vedea rezultatele.

De exemplu, dacă o persoană începe o dietă nouă, un program intens de exerciții fizice sau un tratament medicamentos experimental, ceasul transcriptomic poate arăta în doar câteva săptămâni dacă acele schimbări încetinesc sau accelerează îmbătrânirea celulară. De asemenea, în cadrul testelor clinice, eficiența terapiilor care promit prelungirea vieții va putea fi evaluată aproape instantaneu, observând direct dacă genele asociate cu degradarea sunt dezactivate.

Cu toate acestea, comunitatea științifică rămâne parțial precaută. Rămâne încă de stabilit cu exactitate dacă modificările observate în activitatea genelor sunt o cauză directă a îmbătrânirii, un rezultat secundar al acesteia sau o încercare disperată a organismului de a lupta împotriva degradării inevitabile.

Inovație medicală: Cum îți pot prezice dinții cu precizie speranța de viață

Publicitate

Publicitate

Ultimele Știri

Descoperă mai multe

Articole selectate pentru tine

Se încarcă...