Agenția spațială americană se află în fața unei noi enigme științifice. În drumul său prin prăfuitul crater Antofagasta, roverul Curiosity a surprins imagini uimitoare cu o regiune marțiană acoperită de o textură complet neobișnuită. La o primă vedere, suprafața pietroasă pare acoperită de solzi uriași de reptilă. Imaginea amintește vizual de pielea unui dragon legendar care s-ar fi odihnit cândva în noroi. Aceste formațiuni geologice extrem de rare au atras imediat atenția cercetătorilor de la NASA, deschizând noi perspective asupra istoriei apei și a posibilei vieți microbiene de pe Planeta Roșie.
Detalii tehnice și reacția experților de la NASA
Fotografiile uluitoare au fost realizate recent. Camerele performante Mastcam ale roverului au capturat peisajul pe 13 aprilie 2026, în timpul zilei marțiene cu numărul 4865, cunoscută tehnic de specialiști sub denumirea de Sol 4865. Roverul Curiosity explorează suprafața aridă a planetei Marte încă din anul 2012. Totuși, astfel de întinderi kilometrice cu texturi geometrice atât de bine definite sunt o raritate absolută. Echipa care controlează misiunea din cadrul Jet Propulsion Laboratory analizează acum intens fiecare pixel transmis pe Pământ.
Cercetătoarea Abigail Fraeman a explicat primele ipoteze de lucru într-o postare oficială a agenției spațiale. Ea a descris aceste formațiuni drept „poligoane în formă de fagure” și a subliniat că numărul lor atinge ordinul miilor.
„Am mai văzut pietre cu model poligonal ca acestea înainte, dar nu păreau atât de dramatic de abundente, întinzându-se pe pământ metri întregi în mozaicurile noastre Mastcam”, a declarat Abigail Fraeman.
Cum s-au format acești solzi uriași pe o planetă complet uscată?
Fenomenul are o explicație logică, puternic ancorată în procesele geologice similare de pe Pământ. Pe planeta noastră, modelele poligonale apar frecvent în zonele unde solul se extinde și se contractă repetat. Acest fenomen se întâmplă de obicei după ce pământul îmbibat masiv cu apă se usucă brusc la soare, lăsând în urmă fisuri adânci de deshidratare. Alternativ, ele se pot forma și prin cicluri de îngheț și dezgheț, un mecanism vizibil adesea în regiunile înghețate din Antarctica.
Situația se schimbă radical pe Marte. Planeta vecină și-a pierdut lacurile și râurile cu miliarde de ani în urmă. Primele dovezi clare ale acestor fisuri de noroi uscat au fost găsite în uriașul crater Gale abia cu mai puțin de un deceniu în urmă. Adevăratul indiciu pentru specialiști provine însă dintr-o altă regiune marțiană studiată intens, denumită Pontours. În anul 2023, cercetătorii au găsit acolo hexagoane foarte asemănătoare, extrem de bine conservate.
Analizele rocilor
Analizele rocilor din Pontours au demonstrat că noroiul care se usucă o singură dată dezvoltă crăpături simple în forma literei T. În schimb, procesele repetate de umezire și uscare forțează marginile să ia forma literei Y. Acestea se unesc treptat și dau naștere unui model perfect hexagonal, exact precum un fagure de miere.
Prezența acestui model masiv la Antofagasta sugerează o istorie climatică dominată de sezoane ciclice umede și uscate. Ridicăturile stâncoase vizibile astăzi la granița poligoanelor s-au creat atunci când fluidele încărcate cu minerale și săruri au umplut crăpăturile antice. Aceste depuneri minerale s-au întărit și au rezistat mult mai bine la acțiunea erozivă a vântului de-a lungul mileniilor comparativ cu roca moale din jur. Dacă analizele arată că Antofagasta este asemănătoare cu Pontours, atunci teoria că Marte a fost o planetă activă hidrologic, capabilă să susțină o evoluție chimică propice vieții, primește o nouă validare masivă.
Robotul spațial Curiosity a scanat deja zona cu toate instrumentele din dotare înainte de a-și continua traseul montan.
„Am continuat să colectăm o mulțime de imagini și date chimice care ne vor ajuta să facem distincția între diferitele ipoteze despre modul în care s-au format texturile în formă de fagure”, a conchis Abigail Fraeman.
A existat viață pe Marte? Noi dovezi incredibile de pe Planeta Roșie
Publicitate
