Cometa 3I/ATLAS, celebrul „invadator interstelar” descoperit la începutul acestui an, a captivat atenția comunității științifice, determinând NASA să mobilizeze o flotă impresionantă de instrumente spațiale pentru a studia acest vizitator cosmic rar. Fiind doar al treilea obiect interstelar înregistrat care a intrat în Sistemul nostru Solar, 3I/ATLAS oferă o oportunitate unică de cercetare.
Miercuri (19 noiembrie), NASA a publicat o serie de imagini și date noi colectate de nu mai puțin de 15 misiuni spațiale diferite. Printre observatoarele care și-au îndreptat privirea către cometă se numără Telescopul Spațial James Webb (JWST), Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), roverul Perseverance de pe Marte și sonda Lucy.
„Am împins instrumentele noastre științifice dincolo de capacitățile lor normale, dincolo de lucrurile pentru care au fost proiectate, pentru a ne permite să capturăm această privire uimitoare asupra acestui călător interstelar,” a declarat Nicky Fox, administrator asociat al Directoratului Misiunilor Științifice al NASA, în cadrul unei conferințe de presă.
Cometă, nu navă extraterestră: Datele o confirmă
În ciuda zvonurilor răspândite online, oficialii NASA au confirmat, pe baza dovezilor clare, că 3I/ATLAS este, într-adevăr, o cometă.
„Arată și se comportă ca o cometă, iar toate dovezile indică faptul că este o cometă. Dar aceasta a venit din afara Sistemului Solar, ceea ce o face fascinantă, incitantă și extrem de importantă din punct de vedere științific,” a explicat Amit Kshatriya, Administrator Asociat al NASA.
Oficialii au exclus categoric orice ipoteză legată de „tehnosemnături” sau obiecte extraterestre. Cu toate acestea, faptul că este o cometă „străină” o face valoroasă, oferind „o oportunitate rară de a compara praful antic dintr-un sistem solar îndepărtat cu cel din sistemul nostru,” a menționat Shawn Domagal-Goldman, director interimar al Diviziei de Astrofizică a NASA.
Dezvăluiri de la JWST și MRO
Datele colectate de cele mai puternice instrumente oferă primele indicii clare despre compoziția cometei:
Analiza Infraroșu (JWST & SPHEREx): Prin scanarea în lumină infraroșie, Telescopul James Webb (JWST) și telescopul SPHEREx au detectat o abundență de dioxid de carbon (CO2) și gheață de apă în coama cometei. Tom Statler, om de știință principal la NASA pentru corpuri mici din Sistemul Solar, a subliniat că 3I/ATLAS „evaporă mai mult dioxid de carbon comparativ cu apa” – un detaliu neașteptat.
Apropierea de Marte (MRO): Cel mai apropiat vehicul spațial de cometă, Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), a capturat imagini detaliate pe 2 octombrie, când obiectul se afla la aproximativ 31 de milioane de kilometri distanță. MRO a dezvăluit cometa ca fiind o „minge albă neclară” (coma), un nor de praf și gheață eliberat pe măsură ce se apropie de Soare.
Fenomene ciudate și origini misterioase
3I/ATLAS a manifestat și surprize neobișnuite, inclusiv o strălucire extrem de rapidă în timpul celei mai apropiate apropieri de Soare (periheliu) pe 29 octombrie. De asemenea, a fost detectată o vapori de nichel strălucitori în jurul cometei, deși se afla la o distanță considerabilă de Soare, unde ar fi trebuit să fie mult prea frig pentru ca acest fenomen să aibă loc.
O altă anomalie semnalată de Statler este că 3I/ATLAS emite mai mult nichel decât fier, deși ambele elemente sunt comune în comete.
Datorită traiectoriei sale neobișnuite, care a făcut-o greu de observat direct de pe Pământ, sinergia dintre cele 15 misiuni (inclusiv Psyche, Lucy, SOHO și Parker Solar Probe) a fost esențială. Sonda Parker Solar Probe, de exemplu, a reușit o vizualizare neprețuită care urmează să fie analizată.
Înțelegerea compoziției și dinamicii lui 3I/ATLAS ne poate ajuta să descifrăm mediile din jurul altor stele și să ne îmbunătățim abilitățile de apărare planetară prin rafinarea strategiilor de prezicere a traiectoriilor obiectelor spațiale.
Deși încă nu se cunoaște dimensiunea exactă a cometei (estimările variază între câteva mii de metri și câțiva kilometri) și nici locul exact de unde provine, oamenii de știință speculează că 3I/ATLAS ar putea proveni dintr-un sistem solar mai vechi decât al nostru, o idee care, potrivit lui Statler, „îi dă fiori”.
