O reptilă marină moartă în urmă cu 245 de milioane de ani a fost descoperită într-o stare de conservare rar întâlnită: cu stomacul, ficatul și intestinele aproape intacte. Descoperirea, publicată în revista științifică Science Advances și relatată de Vice, reprezintă cea mai veche dovadă a unui sistem digestiv fosilizat găsită vreodată la o reptilă.
Specia a fost numită Austronaga minuta și avea o lungime de aproximativ 60 de centimetri. Reptila marină înota în apele calde și puțin adânci ale fostei Mări Tethys, cu mult înainte de apariția dinozaurilor. Avea gât lung, folosit probabil pentru a prinde pești, membre asemănătoare unor lopeți, pentru înot, și o coadă puternică, pentru propulsie.
Ce au găsit cercetătorii în interiorul reptilei marine
Dincolo de anatomia externă, marea surpriză a fost în interior: un stomac simplu, cu o singură cavitate, un ficat care încă păstrează o nuanță roșiatică datorată resturilor de hemoglobină bogată în fier, și intestine vizibile clar în roca fosilizată. Cercetătorii au reușit chiar să identifice ultima hrană consumată de animal, înainte să moară.
Țesuturile moi, precum organele interne, se degradează de obicei foarte rapid după moarte și lasă rareori vreo urmă în roca fosilă. Faptul că acest exemplar a păstrat un set complet de organe îl transformă într-o resursă științifică excepțională pentru înțelegerea modului în care funcționau, la nivel intern, primele reptile marine.
O fereastră spre anatomia reptilelor din Triasic
Descoperirea oferă cercetătorilor cea mai clară imagine de până acum asupra funcționării interne a reptilelor marine timpurii, un grup divers care a evoluat rapid după marea extincție de la finalul Permianului. Perioada Triasică, cuprinsă între aproximativ 252 și 201 de milioane de ani în urmă, a fost martora apariției primelor reptile complet adaptate la viața marină, printre care și nothosaurii sau tanystropheizii, rude îndepărtate ale speciei nou descrise.
Autorii studiului notează că sistemul digestiv al Austronaga minuta era relativ scurt și simplu, foarte asemănător cu cel al reptilelor actuale care se hrănesc cu pește. Această similitudine sugerează că anumite soluții anatomice pentru digestia rapidă a hranei bogate în proteine au apărut foarte timpuriu în evoluția reptilelor acvatice și au rămas practic neschimbate sute de milioane de ani.
De ce contează fosilele cu țesuturi moi
Fosilele care păstrează țesuturi moi sunt extrem de rare și extrem de valoroase pentru paleontologi, pentru că oferă informații pe care oasele, singure, nu le pot da: ce mâncau animalele, cum funcționau organele lor și cum se adaptau la mediu. Fiecare exemplar de acest tip descoperit rescrie, cel puțin parțial, ce se știa despre biologia unui grup de specii.
Descoperirea Austronaga minuta se alătură altor fosile spectaculoase găsite în ultimii ani, precum un șarpe preistoric cu picioare descoperit recent sau un embrion de dinozaur perfect conservat, găsit în China, ambele exemple ale modului în care fosilele excepționale continuă să schimbe cursul paleontologiei moderne.
