Acum aproape 6000 de ani, oamenii din Neolitic construiau un monument uriaș, din piatră, pentru care au săpat un deal și au transportat pietre de sute de tone de la zeci de kilometri distanță. Dolmenul Menga rămâne unul dintre cele mai mari mistere din istoria omenirii.
Dolmenul Menga (monument funerar megalitic), situat în Antequera, Málaga, Spania, a fost mult timp un subiect de cercetare științifică datorită dimensiunii sale remarcabile și vechimii sale printre structurile megalitice europene.
Structurile megalitice sunt cea mai veche formă de arhitectură monumentală din piatră. Menga, cel mai vechi dolmen din Spania, datează din 3800-3600 î.Hr.
Piatra sa de căpătâi de 150 de tone este cea mai mare piatră megalitică din Spania și una dintre cele mai mari din Europa.
Acest monument neolitic, situat în situl Piedras Blancas, este clasificat ca tumul, în special ca o formă de dolmen cu groapă lungă. Intrarea sa este caracterizată de un trilit impunător, iar datarea cu carbon plasează construcția sa între aproximativ 3750 și 3650 î.Hr.
Cercetările anterioare au stabilit că dolmenul Menga este una dintre cele mai importante realizări inginerești ale perioadei neolitice.
Un subiect de dezbatere
Cu toate acestea, metodele folosite în construcția sa au rămas un subiect de dezbatere.
Recent, o echipă multidisciplinară formată din istorici, geologi, fizicieni și arheologi din diferite instituții spaniole a propus o ipoteză pentru a elucida modul în care o cultură neolitică ar fi putut ridica această structură antică, care încorporează pietre cântărind până la 150 de tone.
Cercetările anterioare au arătat că constructorii neolitici ai monumentului dețineau abilități inginerești semnificative.
Aceste abilități au fost esențiale pentru transportarea și poziționarea pietrelor masive, permițând structurii să reziste timp de milenii în condiții aproape originale.
O adevărată catedrală săpată în piatră
Dolmenul cuprinde pereți de piatră și un tavan susținut de stâlpi de piatră, toți mai mari decât cei folosiți la Stonehenge.
De-a lungul istoriei, multe teorii au încercat să explice cum o societate primitivă a putut ridica o structură atât de monumentală și complexă.
Cercetătorii sugerează că muncitorii au extras pietre dintr-un sit aflat la aproximativ un kilometru distanță și le-au transportat pe sănii de-a lungul unei piste de lemn.
După ce au excavat o parte din deal, muncitorii au mutat pietrele pe șantier pentru a forma ziduri, ancorând fiecare piatră în roca de bază cu ajutorul unor contragreutăți și rampe.
Muncitorii au folosit pârghii pentru a poziționa pietrele ușor în interior, reducând dimensiunea acoperișului și dând monumentului o formă trapezoidală. Apoi au instalat stâlpii folosind o metodă similară. Construcția s-a încheiat cu așezarea unor pietre masive deasupra structurii pentru a servi drept acoperiș.
Construirea monumentului
Cercetătorii au observat că construirea monumentului a necesitat o precizie extremă pentru alinierea și montarea corectă a tuturor componentelor. Pietrele au fost îmbinate între ele pentru a asigura stabilitatea și durabilitatea pe termen lung.
În Europa preistorică, construcția megaliților mari reprezintă o epocă de mare inovație tehnologică, deoarece încorporează forme complexe de inginerie și un geniu creativ de neegalat.
Este imposibil de înțeles cum un monument atât de sofisticat precum Menga a fost construit între 3800 și 3600 î.Hr. fără a recurge la o noțiune de „știință timpurie”, mai ales având în vedere că, până în prezent, în Spania nu au fost găsite precedente care să sugereze o creștere treptată și constantă a dezvoltării expertizei inginerești prin încercări și erori.
Pe baza dovezilor disponibile, Menga este una dintre primele mari clădiri monumentale construite vreodată cu pietre colosale.
,,Nu numai că nu existau precedente pentru un astfel de monument atunci când a fost construit Menga, dar nici un monument comparabil nu a fost realizat ulterior în toată Preistoria târzie.
Sau cel puțin, nu ne-a rămas nicio înregistrare”, scriu oamenii de știință în studiu.
