Într-o criptă luminată difuz, sub altarul grandioasei Bazilici Santa Maria Maggiore din Roma, se află o comoară pe care mulți turiști o trec cu vederea. Nu este vorba despre aur sau pietre prețioase, ci despre cinci bucăți de lemn vechi, aparent banale. Tradiția spune însă că acestea sunt rămășițele ieslei în care a fost culcat pruncul Iisus în noaptea Nașterii.
Cunoscute sub numele de Sacra Culla (Sfântul Leagăn), aceste fragmente au o istorie demnă de un roman de aventuri, supraviețuind invaziilor, jafurilor napoleoniene și trecerii a două milenii.
O misiune de salvare în fața invaziei
Povestea ajungerii lor la Roma începe în secolul al VII-lea, într-o perioadă tulbure pentru creștinism. În anii 640, Ierusalimul și împrejurimile sale căzuseră sub stăpânirea musulmană. Temându-se că relicvele sfinte vor fi distruse sau profanate, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului a luat o decizie drastică.
Acesta a trimis în secret bucățile de lemn la Roma, cerându-i Papei Teodor I să le protejeze. Alegerea nu a fost întâmplătoare: Papa Teodor era el însuși originar din Ierusalim și înțelegea perfect valoarea spirituală a artefactului. Astfel, lemnul sfânt a ajuns în Bazilica Santa Maria Maggiore, care a căpătat supranumele de „Betleemul Vestului”.
Napoleon a vrut aurul, dar a ignorat lemnul
Astăzi, relicva este expusă într-un raclă impresionantă din cristal, argint și aur, decorată cu basoreliefuri. Însă aceasta nu este cea originală.
La sfârșitul anilor 1700, în timpul campaniilor napoleoniene, trupele franceze au ocupat Roma. Soldații, interesați doar de valoarea materială, au furat urna prețioasă în care erau ținute lemnele, dar au abandonat conținutul pe podeaua bazilicii, considerându-l lipsit de valoare. Actualul relicvariu a fost comandat abia în 1802 de către Papa Pius al IX-lea, pentru a oferi din nou un adăpost demn acestor vestigii.
Ce spune știința despre aceste lemne?
Dincolo de credință, artefactul a fost supus și analizei științifice. În 1894, abatele Giuseppe Cozza-Luzi a efectuat primul studiu detaliat. El a descoperit că ansamblul este format din două bucăți mai lungi și trei mai scurte, cu dimensiuni între 64 și 85 de centimetri.
Analiza microscopică a lemnului a dezvăluit că este vorba despre o specie de arțar dur sau sicomor (un tip de smochin, Ficus sycomorus), un copac extrem de răspândit în Palestina antică, dar nu și în Europa acelor vremuri.
Mai mult, urmele de metal și găurile observate sugerează că bucățile formau o structură în „X”, specifică ieslelor folosite pentru hrănirea animalelor în Orientul Mijlociu acum 2000 de ani. Acest detaliu tehnic susține autenticitatea istorică a obiectului ca fiind o iesle reală din acea perioadă.
Care era numele real al lui Iisus. Rezultatele unui studiu bulversant
O legătură vie cu istoria
Existența ieslei era menționată de pelerini cu mult înainte ca aceasta să ajungă la Roma. Învățatul creștin Origen scria încă din anul 220 d.Hr. că la Betleem era păstrată ieslea originală, iar Sfântul Ieronim confirma, în jurul anului 400, că mii de credincioși veneau să se roage la Grota Nașterii.
Recent, în 2019, relicva a ținut din nou prima pagină a ziarelor. După o restaurare atentă, Papa Francisc a decis să trimită un mic fragment din acest lemn înapoi la Betleem, ca un gest de pace și comuniune cu Țara Sfântă.
În fiecare an, în noaptea de Ajun, „Sfântul Leagăn” este scos în procesiune, reamintind credincioșilor de originea modestă a sărbătorii Crăciunului, dincolo de cadouri și luminițe.
