Într-o lume obișnuită cu certitudinea unei zile de 24 de ore, o tendință subtilă, dar profundă, a început să îi intrige pe oamenii de știință: Pământul își accelerează rotația. După decenii în care planeta noastră a încetinit treptat, în ultimii ani s-a înregistrat o accelerare misterioasă, care a dus la zile solare din ce în ce mai scurte. Mâine, marți, 5 august 2025, acest fenomen va atinge un nou punct culminant, ziua urmând să fie cu 1,25 milisecunde mai scurtă decât cele 24 de ore standard, devenind astfel una dintre cele mai scurte zile de la începutul măsurătorilor atomice.
Ziua solară vs. ziua siderală – Cum măsurăm timpul?
Pentru a înțelege acest fenomen, este esențial să facem diferența între două moduri de a măsura o zi. Ziua siderală este rotația completă a Pământului față de stelele fixe și durează 23 de ore, 56 de minute și 4,1 secunde. Pe de altă parte, ziua solară, pe care o folosim în viața de zi cu zi, măsoară timpul necesar Soarelui pentru a reveni în aceeași poziție pe cer (de la prânz la prânz) și este, în medie, de 24 de ore sau 86.400 de secunde. Această durată a zilei solare este cea care, în mod misterios, a început să scadă.
Fenomenul nu este izolat, relatează Timeanddate.com. Anul 2025 a înregistrat deja două astfel de zile notabil de scurte, pe 9 iulie și 22 iulie, însă cea mai scurtă zi înregistrată vreodată a fost pe 5 iulie 2024, cu 1,66 milisecunde sub pragul de 24 de ore.
Nașterea lumii: Cum a contribuit Theia, „planeta” care a creat Luna, la apariția vieții pe Pământ
Paradoxul Accelerării: De la încetinire la viteză
Timp de decenii, tendința pe termen lung a fost una de încetinire a rotației Pământului. Principalul „vinovat” pentru acest fenomen este Luna. Prin forțele mareice pe care le exercită, Luna creează o fricțiune care transferă treptat energia de rotație a Pământului către propria sa orbită, îndepărtându-se de noi și, în același timp, încetinind planeta noastră. Acest proces este cel care, de-a lungul istoriei, a necesitat adăugarea ocazională a unei „secunde intercalate” (leap second) pentru a menține ceasurile atomice sincronizate cu rotația Pământului.
Totuși, în ultimii ani, această tendință s-a inversat. Deși motivele nu sunt pe deplin înțelese, oamenii de știință au câteva ipoteze. Unii sugerează că topirea ghețarilor de la poli, cauzată de încălzirea globală, ar putea juca un rol, redistribuind masa planetei. Însă, teoria principală este legată de procese interne, mai puțin înțelese: o posibilă încetinire a rotației nucleului lichid al Pământului, care, prin conservarea momentului cinetic, ar duce la o accelerare a rotației mantalei și a scoarței solide de deasupra.
Fluctuațiile pe termen scurt, precum zilele mai scurte din iulie și august, sunt influențate și de poziția Lunii față de ecuatorul Pământului, care poate modifica subtil forțele mareice.
O provocare fără precedent: „Secunda intercalată negativă”
Deși o diferență de câteva milisecunde este complet imperceptibilă pentru noi, ea are implicații uriașe pentru sistemele globale de cronometrare, care stau la baza internetului, a sistemelor de navigație prin satelit (GPS) și a piețelor financiare. Dacă tendința de accelerare a Pământului continuă, cronometrorii internaționali se vor confrunta cu o situație fără precedent: necesitatea de a introduce, posibil în jurul anului 2029, o „secundă intercalată negativă”.
Acest lucru ar însemna, practic, ștergerea unei secunde din timpul universal pentru a permite rotației Pământului să „prindă din urmă” ceasurile atomice. O astfel de operațiune este o provocare tehnică formidabilă. Sistemele informatice globale sunt proiectate pentru a adăuga secunde, nu pentru a le șterge, iar o astfel de modificare ar putea provoca erori de sincronizare și defecțiuni în lanț în rețelele critice din întreaga lume.
Oamenii de ştiință avertizează că Pământul își va pierde oxigenul. Este sfârșitul lumii inevitabil?
