O echipă din Shenzhen a produs o țesătură vie din ciuperci, un material care nu este doar derivat din miceliu, ci rămâne viu. Materialul crește, își schimbă culoarea, respinge apa, filtrează radiațiile ultraviolete și își repară singur zonele deteriorate atunci când primește hrană. Rochia realizată ca demonstrație s-a descompus complet în sol în 41 de zile. Lucrarea a fost publicată în revista Science Advances.
Cine a făcut cercetarea
Studiul vine de la Institutele Avansate de Tehnologie din Shenzhen, parte a Academiei Chineze de Științe, mai exact de la Laboratorul de Stat pentru Biologie Sintetică Cantitativă. Cercetarea, intitulată „A programmable fungal platform for engineered living textiles”, a fost publicată la sfârșitul lui iulie 2026 și este semnată de o echipă coordonată de Zhong Chao, printre autori numărându-se și Ke Li.
Cum se face o țesătură vie din ciuperci
Punctul de plecare este Cordyceps militaris, o ciupercă parazită cunoscută mai ales din medicina tradițională asiatică. Cercetătorii au crescut-o într-un mediu lichid, unde formează aglomerări sferice de miceliu. Aceste sfere au fost turnate în tipare și uscate, până s-au unit într-o foaie continuă.
Materialul rezultat era prea rigid pentru croitorie, așa că echipa a adăugat glicerină pe post de plastifiant. După acest tratament, foaia putea fi îndoită, tăiată și cusută la fel ca o țesătură obișnuită. Uscarea se face la 45 de grade, temperatură la care, explică Ke Li, materialul intră într-o stare de metabolism redus, asemănătoare unei dormanțe, rămânând stabil dar păstrându-și capacitatea de a se regenera atunci când primește soluție nutritivă.
Funcțiile se adaugă precum modulele
Partea cu adevărat interesantă este că scheletul de miceliu funcționează ca o platformă pe care se pot altoi însușiri, prin cocultivare cu alte microorganisme.
Pentru culoare, echipa a folosit drojdie de bere modificată genetic, care a produs pigmenți albaștri, roșii, portocalii și violet direct în material. Pentru protecția solară, a introdus Aspergillus niger, o ciupercă ale cărei filamente sunt bogate în melanină și blochează radiațiile ultraviolete. Pentru rezistența la apă, a aplicat nutrienți în zonele dorite: ciuperca a crescut acolo și a format un strat de suprafață care respinge apa.
Regenerarea urmează aceeași logică. Dacă materialul este rupt sau tăiat, aplicarea de nutrienți în condiții de umiditate face ca miceliul să crească din nou și să acopere zona afectată.
Rochia care demonstrează totul
Ca să arate că funcțiile pot coexista pe același obiect, echipa a realizat o rochie în care fiecare secțiune face altceva: corpul pigmentat în albastru închis, tivul tratat pentru rezistență la apă și un guler cu model obținut prin creșterea dirijată cu nutrienți.
Conceptul și estetica prototipului au fost realizate de YouYang Song, fondatoarea studioului berlinez Peelsphere, iar croiala și construcția au fost făcute de Ruochen Wang. La final, rochia a fost îngropată și s-a descompus integral în 41 de zile.
Ce nu poate face încă
Cercetătorii nu vând iluzii. Ke Li spune că sunt necesare „îmbunătățiri suplimentare ale durabilității, ale rezistenței la umiditate, ale siguranței și ale consistenței de fabricație înainte ca materialul să poată fi luat în calcul pentru îmbrăcăminte de zi cu zi sau pentru utilizări arhitecturale permanente”. Declarația îi aparține și a fost preluată de publicația de design Dezeen.
Tot el precizează că, în acest stadiu, materialul se potrivește pentru „modă conceptuală, accesorii, suprafețe textile decorative, piese de expoziție și ambalaje biodegradabile”. Rămân nerezolvate producția la scară, comportamentul la spălare și rezistența în timp.
De ce contează totuși
Industria textilă este una dintre cele mai poluante din lume, iar fibrele sintetice rămân în mediu zeci de ani. Am scris și despre substanțele toxice găsite în hainele ieftine. Un material care se descompune în șase săptămâni și care își repară singur defectele atacă exact problema durata de viață a hainelor: nu prin reciclare, ci prin întreținere biologică.
Miceliul nu este o noutate absolută în lumea materialelor. Este folosit deja pentru ambalaje și obiecte de design, dar în acele cazuri ciuperca este ucisă în procesul de fabricație. Aici, contribuția nouă este că organismul rămâne viu și programabil.
Am scris și despre alte materiale care încearcă să înlocuiască plasticul și betonul, precum înlocuitorul japonez pentru plastic sau casele din cânepă.
Lucrarea completă poate fi consultată în Science Advances, iar detaliile despre prototipul vestimentar au fost publicate de Dezeen.
