Trăim într-un univers holografic, într-un joc pe calculator? Suntem doar niște pioni într-o simulare software a unei civilizații avansate din punct de vedere tehnologic? Este lumea în care trăim doar un parc de distracții a unor extratetreștrii? Cercetătorii de la Universitatea Stanford au răspuns acestei teorii bulversante.
Universul holografic „nu este considerat ca fiind o speculație nebunească de către majoritatea fizcienilor teoreticieni”, susține Leonard Susskind, fizicianul de la Universitatea Stanford care a formulat ideea în urmă cu mai multe decenii. Dacă numele îți sună cunoscut asta s-ar putea datora faptului că Susskind este faimos pentru rivalitatea intelectuală sa cu renumitul Stephen Hawking.
Nu este singurul fizician care crede că universul în care trăim ar putea fi de fapt o hologramă. Ideea nu este că universul ar fi un fel de simulare ca în filmul The Matrix ci că, deși pare că trăim într-un spațiu tridimensional, al ar avea de fapt doar două dimensiuni.
Raționamentul sună în felul următor: o suprafață bidimensională îndepărtată conține toate datele necesare pentru a descrie complet lumea noastră și că, asemănător cu o hologramă, aceste date sunt proiectate să pară tridimensionale. La fel ca personajele din filme și seriale, am trăi pe o suprafață plată care pare că are adâncime.
Ar putea suna absurd însă când fizicienii folosesc această ipoteză în calculele lor tot felul de probleme majore precum natura găurilor negre sau reconcilierea mecanicii newtoniene cu cea cuantică devin mult mai ușor de rezolvat. Pe scurt, fizica pare să fie mai simplă dacă am trăi în două dimensiuni în loc de trei.
Universitatea din Queensland: Călătoria în timp este teoretic posibilă
LUMEA, O SIMULARE PE CALCULATOR
O altă teorie pusă în dezbatere este că întregul univers ar putea fi nimic altceva decât o simulare pe calculator incredibil de sofisticată. Este o idee care a fost popularizată de filmele Matrix (și Elon Musk, mai recent) însă, oricât de extravagantă ar părea, unii filozofi o iau în serios.
,,Dacă toate informațiile despre univers ne parvin prin simțurile noastre și instrumentele științifice pe care le-am construit, de ce nu ar fi universul o iluzie atent construită?’’, se întreabă cercetătorii.
Potrivit experților, există posibilitatea ca Universul să include o a patra dimensiune spațială – una pe care nu o putem percepe direct.
Oamenii de știință numesc acest spațiu dimensional superior „the bulk” (marea masă), teoretizând că universul nostru trei dimensional este o membrană (sau „brană”) care plutește în interiorul său. Pe cât de complicat pare, lumea-brană („braneworld) ar putea oferi soluții pentru mai multe probleme care le dau bătăi de cap cercetătorilor.
Fizicienii teoreticieni Lisa Randall de la Universitatea Harvard și Raman Sundrum de la Universitatea Maryland au propus o versiune a „braneworld” care explică asimetria forțelor subatomice prin existența unor brane paralele cu a noastră.
Unul dintre cele mai atractive aspecte ale acestei teorii este că poate explica de ce gravitația este mult mai slabă decât restul forțelor fundamentale, ea afirmând că, în timp ce celelalte trei forțe sunt localizate în brană, forța gravitațională nu este limitată la aceasta.
Însă teoria nu este suficientă pentru a explica lucruri pe care le știm deja. Ea trebuie să facă predicții care pot fi testate experimental.
Lumea în care trăim ar putea avea o corespondenţă într-un univers paralel, într-o realitate în oglindă, în care timpul se scurge altfel decât îl percepem noi. Este concluzia unui studiu realizat de cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din California şi Institutul de Tehnologie din Massachusetts.
Fizicienii Sean Carroll (CIT) şi Alan Guth (MIT) afirmă că, în urma testelor făcute pe laborator privind comportamentul particulelor atomice, a reieşit un model care demonstrază că, în momentul Big Bang, care a creat universul în care trăim, acum 14 miliarde de ani, am avut de-a face, de fapt, cu formarea a două universuri paralele, în care gravitaţia se comportă total diferit.
Într-un articol publicat în revista New Scientist, citat de GadgetReport.ro, aceştia afirmă că modelul ar putea explica de ce legile clasice ale fizicii, aşa cum le percepem în prezent, determină erori de apreciere în cazul analizei fenomenelor astronomice.
“Modul în care curge timpul trebuie corelat cu ce s-a întâmplat în Univers. Dacă noi îl privim într-un anumit fel, este absolut normal ca acesta să fie perceput altfel, dacă este privit din altă perspectivă”, susţine expertul, un adept al teoriei existenţei universelor paralele.
Julian Barbour si colegii săi au publicat în 2014 un studiu în care au afirmat că timpul este guvernat în primul rând de gravitaţie, mai degrabă decât de termodinamică.
Există un univers paralel?
Teoria existenţei unui univers paralel, în care timpul are alte conotaţii, este unul dintre subiectele predilecte ale susţinătorilor existenţei extratereştrilor care afirmă că aceştia ar veni dintr-un univers paralel, printr-un fel de porţi spaţio-temporale. Unii spun că ar fi vorba de găurile negre, a căror existenţă a fost demonstrată ştiinţific.
Un scurt videoclip expune, într-un minut şi jumătate, etapele fundamentale din evoluţia vieţii pe Pământ, folosind imagini spectaculoase care ilustrează evenimente cheie precum Big Bang sau formarea Terrei şi a Lunii.
Videoclipul, postat pe un site al NASA, este cel mai recent din proiectul„Simfonia ştiinţei/ Symphony of Science”, un proiect al cărui obiectiv este să transmită cunoştinţe ştiinţifice sub formă muzicală.
Clipul impresionant, denumit „Povestea noastră într-un minut/ Our Story in 1 minute”, este construit din succesiunea unor evenimente în încercarea de a spune povestea existenţei umane în doar 1 minut şi 37 de secunde, pe fundal muzical.
Cu fiecare etapă conturată pe scurt, de la început până la sfârşit, în videoclip apar o animaţie artistică a Big Bang-ului, o călătorie în jurul Universului, formarea Pământului şi a Lunii, apariţia vieţii pluricelulare şi a plantelor, evoluţia reptilelor şi a dinozaurilor, aterizarea devastatoare a unui meteorit, evoluţia mamiferelor şi a oamenilor şi, în final, naşterea civilizaţiei moderne.
Filmuleţul se încheie cu un prim-plan al unui zgârie-nori modern şi apoi cu un bărbat care stă în vârful unui munte acoperit cu zăpadă.