O schimbare de meniu ținută doar patru săptămâni a fost suficientă pentru ca markerii care estimează vârsta biologică să arate mai bine la un grup de australieni între 65 și 75 de ani. Rezultatul vine de la Universitatea din Sydney și a fost publicat în revista Aging Cell, iar cercetătorii insistă că este un semnal timpuriu, nu o dovadă că îmbătrânirea poate fi dată înapoi.
Ce măsoară de fapt vârsta biologică
Toți oamenii înaintează în vârstă cronologică în același ritm, dar corpul nu respectă același calendar. Două persoane născute în aceeași lună pot avea diferențe considerabile la nivelul sănătății cardiovasculare, al metabolismului sau al inflamației, iar aceste diferențe explică de ce unii rămân rezistenți la boli până târziu, în timp ce alții se confruntă devreme cu probleme legate de îmbătrânire.
Pentru a estima cât de „vechi” arată organismul, echipa a combinat informații din 20 de biomarkeri diferiți, printre care nivelurile sanguine de colesterol, insulină și proteina C reactivă, indicatorul folosit de rutină pentru a măsura inflamația. Din aceste valori a fost calculat un scor pentru fiecare participant la studiul Nutrition for Healthy Living, desfășurat la Charles Perkins Centre al universității. Ideea că stilul de viață poate muta acest scor apare tot mai des în literatura științifică, inclusiv în cercetări care arată că îmbătrânirea corpului vine în două valuri, la 30 și la 50 de ani.
Patru meniuri diferite, împărțite la 104 participanți
Studiul a inclus 104 persoane, repartizate aleatoriu pe patru regimuri alimentare. Toate au furnizat 14% din energie din proteine, însă sursa a diferit: două erau omnivore, cu jumătate din proteină provenind din produse animale și restul din plante, iar celelalte două erau semi-vegetariene, cu 70% din proteină obținută din surse vegetale. În interiorul fiecărei perechi, un meniu era mai bogat în grăsimi și mai sărac în carbohidrați, iar celălalt exact invers.
Au rezultat astfel patru grupuri: omnivor bogat în grăsimi, omnivor bogat în carbohidrați, semi-vegetarian bogat în grăsimi și semi-vegetarian bogat în carbohidrați. Participanții aveau indicele de masă corporală între 20 și 35, erau nefumători și nu urmau deja o dietă vegetariană, iar din selecție au fost excluse persoanele cu diabet de tip 2, cancer, boli renale ori hepatice, precum și cele cu alergii sau intoleranțe alimentare.
Grupul omnivor cu multe grăsimi nu a înregistrat nicio modificare semnificativă a scorului, ceea ce are logică, fiind meniul cel mai apropiat de obiceiurile anterioare ale participanților. Celelalte trei grupuri au arătat scăderi, iar cea mai solidă dovadă statistică a venit din grupul omnivor bogat în carbohidrați, unde 14% din energie provenea din proteine, între 28 și 29% din grăsimi și 53% din carbohidrați. Concluzia este că reducerea grăsimilor, a proteinei animale sau a ambelor poate influența biomarkerii legați de îmbătrânire într-un interval surprinzător de scurt, în linie cu analizele care pun sub semnul întrebării moda dietelor hiperproteice.
De ce cercetătorii nu vorbesc despre longevitate
Nimeni din echipă nu susține că procesul de îmbătrânire a fost inversat. Un scor mai mic nu garantează nici că modificările rezistă în timp, nici că se traduc într-un risc mai mic de boli. „Sunt necesare schimbări alimentare pe termen mai lung pentru a evalua dacă dieta modifică riscul de boli asociate vârstei”, a declarat profesorul asociat Alistair Senior, de la School of Life and Environmental Sciences și de la Charles Perkins Centre, care a coordonat cercetarea, potrivit comunicatului Universității din Sydney citat de ScienceDaily.
Autoarea principală, dr. Caitlin Andrews, a fost la fel de prudentă: „Este prea devreme să spunem definitiv că anumite schimbări alimentare îți vor prelungi viața”, a precizat ea, adăugând că studiul oferă totuși un prim indiciu despre beneficiile posibile ale ajustării dietei la vârste înaintate. Cercetătoarea a mai spus că pașii următori trebuie să verifice dacă rezultatele se repetă în alte grupuri de populație și dacă modificările măsurate se mențin.
Până la răspunsuri clare, concluzia practică este modestă, dar utilă: compoziția meniului contează chiar și după 65 de ani, iar efectele apar mai repede decât se credea. Orice ajustare majoră a alimentației, mai ales la vârste înaintate sau în prezența unor afecțiuni cronice, merită însă discutată întâi cu medicul de familie sau cu un nutriționist. Dacă vrei un punct de plecare bine documentat, am scris anterior și despre dieta MIND și efectele ei asupra îmbătrânirii creierului.
