Rafturile magazinelor sunt pline de produse îmbogățite cu proteine: cereale, cafea, băuturi și chiar apă. În ultimii ani, mesajul dominant a fost că mai multă proteină înseamnă sănătate mai bună, masă musculară mai mare și o viață mai lungă. O analiză cuprinzătoare a peste 350 de studii, publicată recent în revista Cell Press Blue, sugerează însă că pentru mulți oameni, în special pentru cei sedentari, consumul redus de proteine ar putea aduce beneficii mai clare pentru metabolism, inflamație și procesele legate de îmbătrânire.
Autorii, conduși de Dudley Lamming de la University of Wisconsin-Madison, au examinat dovezile acumulate de-a lungul deceniilor despre restricția proteică și longevitate. Concluzia lor este că reducerea aportului de proteine poate îmbunătăți metabolismul, schimba modul în care celulele răspund la nutrienți, limita deteriorarea celulară și ajuta la menținerea funcțiilor celulare normale.
„Este absolut clar că există beneficii ale proteinelor pentru creșterea musculară și răspunsul la efort al persoanelor active”, spune Lamming, autorul corespondent al lucrării. „Dar pentru că majoritatea oamenilor sunt relativ sedentari, mulți consumă probabil mai multă proteină decât au nevoie, ceea ce are probabil consecințe negative asupra sănătății.”
O alternativă mai realistă la restricția calorică
De zeci de ani, oamenii de știință știu că reducerea aportului caloric poate prelungi durata de viață la mai multe specii și poate scădea riscul unor boli legate de vârstă, cum ar fi cancerul. În practică, însă, menținerea pe termen lung a unei diete hipocalorice este extrem de dificilă pentru majoritatea oamenilor.
Restricția proteică apare ca o cale alternativă. Studii pe muște și rozătoare au arătat că animalele trăiesc mai mult când consumă mai puțină proteină, chiar și atunci când aportul total de calorii nu scade. În studii clinice recente pe oameni, persoanele care au redus consumul de proteine au pierdut greutate și grăsime corporală și au înregistrat îmbunătățiri ale glicemiei a jeun, chiar dacă uneori consumau mai multe calorii în total.
Hormonul FGF21 și aminoacizii care accelerează îmbătrânirea
Un mecanism central identificat de cercetători este creșterea nivelului hormonului FGF21 (factorul de creștere a fibroblaștilor 21) atunci când aportul de proteine scade. FGF21 poate crește cheltuiala energetică, îmbunătăți reglarea glicemiei și reduce inflamația. La șoareci, animalele cu niveluri ridicate de FGF21 au trăit mai mult decât cele obișnuite, efectul fiind mai pronunțat la masculi. Restricția proteică crește nivelul acestui hormon și la oameni.
Analiza se concentrează și pe anumiți aminoacizi, unitățile de bază ale proteinelor. Metionina, izoleucina și valina par să joace roluri deosebit de importante. Un aport excesiv al acestor aminoacizi poate activa căi biologice care promovează creșterea. Când aceste căi rămân foarte active pe termen lung, riscul de obezitate, inflamație și alte afecțiuni asociate cu îmbătrânirea poate crește.
Nevoile variază în funcție de vârstă și de nivelul de activitate
Dovezile nu sunt unilaterale. Alte studii arată că un aport mai mare de proteine poate sprijini pierderea în greutate și poate ajuta adulții în vârstă să își păstreze masa musculară, mai ales când este combinat cu exerciții fizice. Aceste rezultate au contribuit la actualizarea recomandărilor dietetice din SUA, care sugerează acum un consum zilnic de 1,2–1,6 grame de proteină pe kilogram de greutate corporală, aproape dublu față de valoarea anterioară.
Lamming subliniază că unele categorii au nevoi mai mari: femeile însărcinate și anumiți adulți în vârstă. Sportivii care consumă cantități mari de proteine nu dezvoltă de obicei probleme metabolice, probabil pentru că activitatea fizică dirijează proteinele către construirea și menținerea mușchilor sănătoși.
„Recomandările recente au încurajat oamenii să mănânce mai multe proteine, dar le-au încurajat și să facă mai multă mișcare”, spune Lamming. „Probabil trebuie să personalizăm recomandările privind proteinele nu doar în funcție de vârstă, ci și de cât de activi sunt oamenii din punct de vedere fizic.”
Lucrarea a fost susținută de National Institute on Aging, Wisconsin Partnership Program și University of Wisconsin-Madison. Deși majoritatea dovezilor solide provin din studii pe animale, iar datele pe oameni sunt încă limitate, analiza oferă un argument puternic pentru reconsiderarea mesajului „mai multă proteină este întotdeauna mai bine”. Pentru mulți adulți sedentari, mai puțin ar putea însemna, de fapt, mai mult în ceea ce privește sănătatea pe termen lung.
Referință bibliografică:
Bailey A. Knopf, Dudley W. Lamming. Caracteristicile restrictive ale proteinelor și aminoacizilor în procesul de îmbătrânire și longevitate. Cell Press Blue, 2026; 100079 DOI: 10.1016/j.cpblue.2026.100079
Citeste si urmatoarele stiri de pe GadgetReport.ro
Unt sau margarină la copt? Un om de știință explică de ce chimia contează mai mult decât gustul
Superalimentele cele mai bogate în proteine. Un boost pentru sănătate
