Un studiu publicat recent sugerează că timpul petrecut la cinema, teatru sau muzeu nu este doar o formă de relaxare. Cercetătorii spun că acest obicei ar putea fi asociat cu o îmbătrânire fiziologică mai lentă la persoanele de peste 50 de ani.
Studiul a fost realizat de o echipă de la Institute of Science Tokyo, din Japonia, condusă de Yusuke Matsuyama, cercetător și profesor asociat la Departamentul de Sănătate Publică Dentară al instituției. Potrivit autorilor, este primul studiu longitudinal care analizează direct legătura dintre implicarea culturală și vârsta fiziologică a organismului, controlând factori care rămân constanți în timp și care ar putea influența rezultatele.
Echipa a analizat datele a 1.899 de adulți cu vârsta de peste 50 de ani, participanți la English Longitudinal Study of Ageing, un studiu populațional pe termen lung realizat în Anglia. Vârsta cronologică, adică numărul de ani trăiți, nu spune tot despre starea reală de sănătate a unei persoane. De aceea, cercetătorii au calculat vârsta fiziologică, un indicator care reflectă cât de bine funcționează efectiv organismul.
Pentru a stabili această vârstă fiziologică, au fost măsurați zece biomarkeri: presiunea pulsului, tensiunea arterială diastolică, volumul expirator forțat, concentrația de hemoglobină, fibrinogenul, hemoglobina glicată, colesterolul LDL, indicele de masă corporală, forța de strângere a mâinii și viteza de mers.
Participanții au completat și un chestionar despre frecvența cu care mergeau la cinema, muzeu, galerii de artă, teatru, concerte sau operă. Datele au fost colectate în două valuri diferite, în perioadele 2004-2005, 2006-2007 și 2008-2009, iar fiecărei persoane i s-a acordat un scor de implicare culturală, de la zero, pentru cine nu participase deloc la astfel de activități, până la 15, pentru cei care mergeau de cel puțin două ori pe lună.
Diferența dintre cei activi cultural și ceilalți
Rezultatele arată o diferență clară. Persoanele cu cel mai ridicat nivel de implicare culturală aveau o vârstă fiziologică medie de 66,9 ani, cu aproape trei ani mai mică decât cea a persoanelor care nu frecventau aproape deloc astfel de locuri, la care media a fost de 69,9 ani.
Chiar și după ce cercetătorii au eliminat din calcul influența unor factori evidenți, precum venitul gospodăriei, statutul de angajare sau bolile cronice, legătura a rămas vizibilă. Fiecare punct în plus la scorul de implicare culturală a fost asociat cu o scădere de 0,085 ani, adică aproximativ 31 de zile, a vârstei fiziologice.
Autorii compară efectul cu cel al altor obiceiuri sănătoase cunoscute. „Impactul poate fi comparabil cu cel al activității fizice frecvente”, au scris cercetătorii în articolul publicat în revista Journal of Epidemiology and Community Health.
Într-un interviu acordat publicației Medical News Today, Yusuke Matsuyama a explicat de ce contează acest tip de cercetare: „Mulți factori influențează îmbătrânirea fiziologică. De aceea cred că este nevoie de mai multe abordări diferite pentru a încetini îmbătrânirea fiziologică și a promova o îmbătrânire sănătoasă.” El a adăugat: „Implicarea culturală a fost asociată cu starea de bine și cu diverse rezultate legate de sănătate și, important, este un factor modificabil.”
Cine merge mai des la teatru sau muzeu
Studiul a mai arătat că femeile sunt mai predispuse decât bărbații să participe la activități culturale în timpul liber. Cercetătorii subliniază și importanța existenței unor spații și evenimente culturale accesibile pentru persoanele din zonele cu opțiuni limitate, unde distanța sau lipsa infrastructurii pot descuraja participarea.
Autorii recunosc mai multe limite ale cercetării. Cea mai importantă ține de faptul că persoanele cu o stare de sănătate mai bună au oricum mai multe șanse să iasă din casă, să participe la evenimente publice și să se deplaseze prin spații aglomerate, adesea construite mai degrabă pentru persoane fără dizabilități. Este posibil, așadar, ca relația să funcționeze și invers: nu doar cultura ține oamenii sănătoși, ci sănătatea îi ajută să facă mai multă cultură.
Contextul economic global complică și el accesul la aceste activități. Creșterea costului vieții din ultimii ani a lovit puternic industria teatrelor și a evenimentelor culturale în mai multe țări, inclusiv în Statele Unite și Australia, unde sălile de spectacol se confruntă cu scăderea numărului de spectatori, iar concerte sau alte evenimente au fost anulate din cauza vânzărilor slabe de bilete. Pentru multe familii, bugetul destinat culturii este printre primele reduse atunci când banii se împuținează.
Nici cinematografele nu sunt scutite de această presiune. Deși explicația cea mai la îndemână pentru scăderea numărului de spectatori la sălile de cinema este ascensiunea platformelor de streaming, prețul unui bilet joacă și el un rol important. Un sondaj realizat în 2022 arăta că 52% dintre respondenții din Statele Unite considerau că mersul la film pe marele ecran a devenit prea scump.
Cercetătorii recunosc deschis că venitul, timpul liber și starea de sănătate influențează decisiv accesul oamenilor la cultură și artă. Însă atrag atenția că există și variante mai accesibile financiar de a te bucura de cultură, unele dintre ele implicând chiar și mișcare fizică, un aspect care se leagă direct de sănătate.
Echipa condusă de Matsuyama subliniază că, fiind un studiu observațional, rezultatele nu pot dovedi o relație directă de cauzalitate. Cercetătorii propun mai multe explicații posibile pentru legătura observată: participarea culturală frecventă ar putea întări legăturile sociale, ar putea încuraja comportamente mai sănătoase și ar putea susține sănătatea mentală, factori care, la rândul lor, pot încetini procesele de îmbătrânire biologică.
Studiul, intitulat „Cultural engagement and physiological ageing: a fixed-effects analysis”, a fost publicat online în Journal of Epidemiology and Community Health, una dintre cele peste 70 de reviste științifice ale grupului editorial BMJ, și a fost finanțat printr-un grant al Japan Society for Promotion of Science. Cercetătorii recomandă ca viitoarele studii să urmărească pe termen lung dacă implicarea culturală chiar contribuie la o sănătate mai bună și să investigheze mecanismele biologice exacte care ar putea explica această legătură.
