Câinii recunosc emoțiile de pe chipul stăpânului, iar acum există dovada că se întâmplă la nivel de creier. O echipă de la Universitatea din Viena a folosit rezonanța magnetică funcțională ca să vadă ce se activează în creierul câinilor atunci când privește un om bucuros, trist, furios sau speriat. Răspunsul a fost diferit pentru fiecare stare.
Cum s-a testat dacă câinii recunosc emoțiile
Cercetarea, publicată în revista iScience, s-a lovit de o problemă practică pe care oricine a fost la un RMN o înțelege: e greu să stai nemișcat câteva minute chiar dacă ești om și ți s-a explicat de ce trebuie. Cu un câine, sarcina devine aproape imposibilă.
Soluția a fost alegerea unei singure rase, border collie, cunoscută pentru capacitatea de a rămâne perfect nemișcată la comandă. Sunt câini care citesc excelent semnalele sociale și cărora le place să execute instrucțiuni umane, exact profilul necesar pentru un experiment în care animalul trebuie să privească fotografii în timp ce scanerul lucrează. Este, în același timp, și principala limitare a studiului: rezultatele vin de la o rasă selecționată tocmai pentru sensibilitate socială.
Ce s-a aprins în creierul câinilor
În prima etapă, cercetătorii au observat că fețele umane vesele activau zone precum cortexul temporal și nucleul caudat. Cortexul temporal este implicat în procesarea informației vizuale complexe, iar nucleul caudat face parte din circuitele legate de recompensă și motivație. Cu alte cuvinte, un om zâmbitor nu este doar recunoscut, ci și înregistrat ca ceva plăcut.
Al doilea experiment, realizat cu 12 câini, a mers mai departe. Analiza a scos la iveală tipare distincte de activitate cerebrală atunci când animalele priveau chipuri care exprimau frică, furie și tristețe. Câinii nu doar sesizau că ceva este în neregulă, ci făceau diferența între nuanțe, în special între expresiile negative.
Recunoaștere nu înseamnă înțelegere
Aici merită temperate entuziasmele. Faptul că un câine reacționează diferit la o față tristă nu înseamnă că îți înțelege drama. Nu știe că ești abătut din cauza unei despărțiri, a unui proiect ratat sau a unei vești proaste. Știe doar că ești trist, iar asta e cu totul altceva decât empatia cognitivă complexă a oamenilor.
În plus, într-o situație reală, animalul are la dispoziție mult mai multe informații decât o fotografie statică. Poziția corpului, tonul vocii, ritmul respirației și chiar mirosul contribuie la evaluarea stării în care te afli. Studiul izolează un singur canal, cel vizual, tocmai pentru a demonstra că acesta este suficient în sine.
O linie de cercetare veche de peste un deceniu
Scanarea creierului la câini treji, fără sedare, este o metodă dezvoltată în ultimii ani în câteva laboratoare din lume, printre care cele din Ungaria și Statele Unite, unde animalele sunt antrenate răbdător să intre singure în aparat și să rămână imobile. Rezultatele acumulate până acum au arătat, printre altele, că zonele care răspund la voce se suprapun parțial la câini și la oameni.
Noua lucrare vieneză adaugă o piesă care lipsea: procesarea diferențiată a expresiilor faciale, cu accent pe emoțiile negative. Este exact genul de dovadă directă pentru ceva ce proprietarii de câini susțin de secole, fără să aibă cum să demonstreze.
Ce înseamnă asta pentru relația cu animalul tău
Practic, comportamentul tău emoțional este citit constant. Dacă ai impresia că animalul vine lângă tine exact în zilele proaste, probabil nu te înșeli. Nu îți cunoaște motivele, dar îți identifică starea, iar reacția lui de apropiere este întărită de o istorie lungă de coabitare cu specia umană.
Rămâne întrebarea la care studiul nu răspunde: cât din această abilitate ține de rasă și cât de expunerea individuală la oameni. Border collie este, prin definiție, o rasă crescută pentru colaborare strânsă cu omul, iar extinderea concluziilor la toți câinii cere cercetări suplimentare.
Am scris și despre alte cercetări din aceeași zonă: cum își înțeleg câinii stăpânii, încercările de a decoda comunicarea animalelor cu ajutorul inteligenței artificiale și obsesia egiptenilor antici pentru câini.
Surse: studiul publicat în iScience și Universitatea din Viena.
