Un fragment de tăbliță de lut, nu mai mare decât o carte poștală, a zăcut neatins timp de decenii într-un depozit din Bagdad, unul dintre nenumăratele piese dintr-un puzzle arheologic aparent fără rezolvare. Acum, datorită unui proiect revoluționar care îmbină asiriologia cu inteligența artificială de ultimă generație, cuvintele sale au prins din nou viață. Prin alăturarea sa digitală cu alte 30 de fragmente împrăștiate, a fost resuscitat un imn antic, o odă adusă măreției legendarului oraș Babilon, un text considerat pierdut pentru mai bine de două milenii.
Lumea academică se confruntă cu o provocare uriașă: sute de mii de fragmente de tăblițe cu scriere cuneiformă, descoperite de-a lungul anilor în siturile arheologice din Mesopotamia, sunt păstrate în muzee din întreaga lume. Luate individual, aceste cioburi sunt adesea indescifrabile, conținând doar câteva semne sau frânturi de cuvinte. Reconstituirea manuală a textelor originale din acest munte de fragmente este o muncă titanică, asemănătoare cu asamblarea unui puzzle tridimensional cu milioane de piese, fără a avea imaginea de pe cutie.
Biblioteca babiloniană electronică
Aici a intervenit proiectul „Electronic Babylonian Library”, o colaborare între renumitul asiriolog Enrique Jiménez de la Universitatea Ludwig-Maximilians din München și specialiști de la Universitatea din Bagdad. Echipa a creat o bază de date digitală uriașă, introducând mii de fotografii de înaltă rezoluție ale acestor fragmente într-un software specializat.
Folosind algoritmi de recunoaștere a tiparelor (pattern-matching), inteligența artificială a reușit să facă ceea ce ochiul uman nu a putut timp de un secol: să identifice suprapuneri și legături între cioburi aparent fără nicio legătură, potrivindu-le digital pentru a reconstitui textul original.
Oda adusă Babilonului
Pe măsură ce algoritmul a început să unească piesele, cercetătorii și-au dat seama că au în față un text de o importanță majoră. „Este un imn fascinant care descrie Babilonul în toată măreția sa și oferă o perspectivă asupra vieții locuitorilor săi, bărbați și femei,” a declarat Enrique Jiménez, potrivit Iraq.
Ulterior, au descoperit că nu era vorba de un text obscur, ci de un adevărat „clasic” al literaturii antice.
Eufratul, râul care a hrănit câmpurile și sufletele Babilonului, este descris în acest imn.
„El udă pajiștile, satură stufărișurile,
Își varsă apele în lagune și în mare,
Câmpurile sale înfloresc cu ierburi și flori,…
Bogăția și splendoarea – ceea ce se cuvine omenirii –
Sunt dăruite, înmulțite și acordate cu generozitate.”
Imnul laudă „cetățenii liberi” ai Babilonului — ṣābū kidinni — ca protectori ai orfanilor și ai umililor. „Ei urmează preceptele divine și păstrează dreptatea”, declară textul. Cel mai frapant dintre toate: „ei respectă străinii care trăiesc printre ei”.
Versurile redescoperite dau, de asemenea, o voce rară femeilor din Babilon, în special preoteselor. Ele sunt descrise ca fiind evlavioase și discrete, „femei sfinte care curăță cu apă pură”, care „îngenunchează în rugăciune, înarmate cu rugăminți” și „vizitează sanctuarele, căutând viața”.
Textul menționează trei clase de preotese pe nume — ugbakkātu, nadâtu și qašdātu — și le leagă nu doar de îndatoririle rituale, ci și de virtutea socială. Aceste informații rare despre femeile din Babilon, rolul lor ca preotese și sarcinile asociate, sunt poate cea mai frapantă parte a imnului. Anterior, nu aveam texte cunoscute care să descrie aceste lucruri.
Cele 20 de manuscrise
Imnul supraviețuiește în cel puțin 20 de manuscrise cuneiforme diferite, copiate de-a lungul unei perioade îndelungate, între secolele al VII-lea și al II-lea î.Hr.
Acest fapt, alături de descoperirea majorității copiilor în ruinele orașului antic Sippar – un renumit centru de învățătură din sudul Mesopotamiei – demonstrează popularitatea sa extraordinară. „Imnul era copiat de copii la școală. Este neobișnuit ca un text atât de popular în vremea sa să ne fi fost necunoscut până acum,” a adăugat Jiménez. Acest lucru sugerează că oda adusă Babilonului era o piesă fundamentală a curriculumului scribilor, un text pe care orice persoană educată din acea vreme îl cunoștea.
Reconstituirea trecutului, linie cu linie
Prin acest efort spectaculos, echipa a reușit să restaureze aproximativ două treimi din compoziția originală, însumând circa 250 de linii de text. Este mai mult decât suficient pentru a obține o imagine clară asupra conținutului, stilului și valorii literare a acestui imn pierdut, oferind o nouă fereastră către modul în care anticii babilonieni își percepeau și își celebrau măreața metropolă.
Cine i-a învățat pe babilonienii antici….trigonometrie? Au fost extratereștrii?
Publicitate
Misterul celei mai vechi civilizații din lume. Istoria trebuie rescrisă
