De-a lungul mileniilor, nenumărate civilizații s-au ridicat, au înflorit și, în cele din urmă, au dispărut, lăsând în urmă vestigii care continuă să ne fascineze și să ne pună întrebări despre originile societății umane complexe. Întrebarea fundamentală despre care este cea mai veche civilizație înregistrată a părut, acum aproximativ 30 de ani, să aibă un răspuns relativ simplu și unanim acceptat. În jurul anului 4000 î.Hr., prima fază a culturii sumeriene, dezvoltată în regiunea fertilă a Mesopotamiei – teritoriul corespunzător în mare parte Irakului de astăzi – era considerată pe scară largă drept leagănul civilizației.
Mesopotamia și Sumerienii: pionierii antichității?
Sumerienii, poporul care a pus bazele acestei civilizații timpurii, își trag numele de la orașul antic Sumer, situat la câțiva kilometri la sud de orașul modern Kut, în estul Irakului. Prima fază a civilizației sumeriene este denumită de arheologi perioada Uruk, după numele orașului la fel de antic Uruk, aflat la aproximativ 80 de kilometri spre sud-vest. Uruk a fost unul dintre cele mai importante centre urbane ale Sumerului și a oferit numeroase dintre cele mai vechi artefacte sumeriene descoperite până în prezent, inclusiv cele mai timpurii exemple de scriere.
Ce definește o civilizație?
Definiția exactă a ceea ce constituie o „civilizație” poate fi uneori subiectivă, dar, în general, antropologii și arheologii sunt de acord că o cultură trebuie să atingă un anumit set de trăsături distinctive pentru a fi clasificată ca atare. Printre cele mai importante se numără:
Urbanismul: Dezvoltarea orașelor și așezărilor umane dense, cu o organizare socială complexă.
Irigațiile: Sisteme agricole avansate, adesea bazate pe controlul apei (canale de irigații), care permit susținerea unei populații mai mari și a unei diviziuni a muncii.
Scrierea: Dezvoltarea unui sistem de scriere pentru înregistrarea informațiilor, administrare, literatură și comunicare.
Specializarea muncii: Apariția unor meserii și roluri sociale distincte (agricultori, meșteșugari, preoți, scribi, conducători).
Stratificarea socială: Existența unor ierarhii sociale clare.
Arhitectura monumentală: Construirea unor edificii mari și complexe (temple, palate, ziduri de apărare).
Instituții guvernamentale și religioase centralizate.
Sumerienii au clădit prima civilizație?
Sumerienii au îndeplinit cu siguranță multe dintre aceste criterii, dezvoltând orașe-stat puternice, sisteme complexe de irigații și inventând una dintre cele mai vechi forme de scriere cunoscute, scrierea cuneiformă.
După aproximativ 2000 î.Hr., civilizația sumeriană a declinat, dar moștenirea sa culturală și instituțională a fost preluată și dezvoltată de civilizația babiloniană din Mesopotamia. Babilonienii sunt recunoscuți pentru contribuțiile lor semnificative în matematică (inclusiv un sistem numeric bazat pe 60, utilizat și astăzi în măsurarea timpului și a unghiurilor), astronomie și drept (celebrul Cod al lui Hammurabi, deși posterior perioadei sumeriene timpurii, este un exemplu al organizării legislative mesopotamiene).
Este larg acceptat că sumerienii au jucat un rol fundamental în dezvoltarea religiei organizate, construind temple impunătoare cunoscute sub numele de zigurate și stabilind caste preoțești dedicate venerării unui vast panteon de zeități. Importanța unui anumit zeu varia în funcție de oraș și de perioadă; de exemplu, zeul cerului, Anu, era popular în Urukul timpuriu, în timp ce zeul furtunii, Enlil, era venerat în Sumer. Zeița Inanna, „Regina Cerului”, inițial asociată probabil cu fertilitatea în Uruk, a devenit ulterior cunoscută sub numele de Ishtar în alte orașe mesopotamiene și a influențat panteoanele altor civilizații, precum Astarte la hitiți și Afrodita în Grecia antică.
O altă moștenire culturală remarcabilă a Sumerului este Epopeea lui Gilgamesh, un poem epic considerat una dintre cele mai vechi lucrări literare din lume. Acest text include o poveste despre un mare potop, cu un erou (Utnapishtim) care construiește o corabie pentru a salva viața pe Pământ, o narațiune izbitor de similară cu povestea lui Noe din Biblia ebraică, dar care datează cu câteva secole înainte de versiunea biblică.
Concurenți antici: Egiptul și Valea Indusului
Cu toate acestea, dovezile arheologice descoperite în ultimele decenii au complicat răspunsul simplu la întrebarea despre cea mai veche civilizație, indicând faptul că sumerienii au câțiva concurenți puternici pentru acest titlu, în special Egiptul antic.
Philip Jones, curator asociat la Penn Museum din Philadelphia, sugerează că „Egiptul și Sumerul au fost practic contemporane în apariția lor”. Deși decenii de conflicte și instabilitate în Irak au limitat accesul arheologilor la multe situri mesopotamiene, egiptologii au beneficiat de condiții mai bune pentru cercetare, ceea ce a dus la descoperiri semnificative în Egipt. Aceste descoperiri includ exemple de scriere la fel de timpurii ca și cele mai vechi scrieri din Sumer, datând din aproximativ 4000 î.Hr. Aceasta sugerează că cea mai veche fază a civilizației egiptene antice, cunoscută sub numele de perioada predinastică târzie (Naqada II și Naqada III), a atins un nivel de complexitate socială și tehnologică comparabil cu cel al Sumerului timpuriu, aproximativ în același interval de timp. Dezvoltarea hieroglifelor în Egipt este un alt indicator al apariției unei civilizații complexe.
O altă candidată importantă este civilizația Văii Indusului, cunoscută și sub numele de civilizația Harappan. Aceasta a apărut în părți din ceea ce este astăzi Afganistan, Pakistan și nord-vestul Indiei și datează de cel puțin 3300 î.Hr., conform celor mai vechi artefacte descoperite. Civilizația Văii Indusului este remarcabilă pentru urbanismul său avansat, cu orașe bine planificate, sisteme sanitare sofisticate și o formă de scriere (încă nedescifrată). Deși a apărut puțin mai târziu decât Sumerul și Egiptul, complexitatea sa o plasează printre cele mai vechi civilizații ale lumii.
Rolul comerțului
Philip Jones speculează că primele schimburi comerciale de-a lungul marginilor Oceanului Indian ar fi putut juca un rol crucial în dezvoltarea acestor civilizații timpurii. Civilizația egipteană, situată în apropierea Mării Roșii (care se conectează la Oceanul Indian), sumerienii, aflați la capătul nordic al Golfului Persic, și civilizația Văii Indusului, mai la est, ar fi putut beneficia de o rețea comercială maritimă incipientă. Acest schimb de resurse, idei și tehnologii ar fi putut contribui la tranziția de la societățile pre-civilizate la formele complexe de organizare socială și economică specifice civilizațiilor.
Misterul rămâne
În concluzie, deși Sumerul a fost mult timp considerat cea mai veche civilizație, descoperirile arheologice recente, în special în Egipt, sugerează că apariția civilizației a fost un proces mai complex și, posibil, aproape simultan în diferite regiuni ale lumii. Egiptul antic și civilizația Văii Indusului sunt acum recunoscute ca fiind concurenți serioși pentru titlul de „cea mai veche civilizație”, alături de Sumer.
Această întrebare continuă să fie un subiect de cercetare și dezbatere, iar noile descoperiri arheologice și progresele în tehnologia datării și analizei genetice ar putea oferi, în viitor, o imagine și mai nuanțată a originilor civilizației umane.
Apariția oamenilor, dată înapoi cu milioane de ani! A existat o civilizație dispărută?
Misterul dispariţiei Civilizaţiei Maya. Descoperirea şocantă care are legătură cu mercurul
Misterul civilizaţiei Anunnaki. Mit sau realitate? Legătura cu egiptenii
