Puțini își mai amintesc azi, dar în anii ’70 și ’80 România producea în serie calculatoare de toate mărimile. De la mainframe-uri care ocupau o sală întreagă până la primele computere de acasă, cu care o generație a învățat programare. Numele care a purtat această industrie a fost ICE Felix.
Fabrica ICE Felix din București a fost înființată în 1970. În mai puțin de două decenii, a dus România pe locul al doilea între producătorii de sisteme electronice de calcul din blocul comunist, după Uniunea Sovietică. Iar la pornire, inginerii români au lucrat cu tehnologie de ultimă generație, aceeași care se vindea atunci în Vest.
Cum a început industria românească de calculatoare?
Drumul a început cu mult înaintea fabricii. În 1957, la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, echipa condusă de inginerul Victor Toma a pus în funcțiune CIFA-1. Era un calculator electronic cu aproximativ 1.500 de tuburi, proiectat integral în țară. Istoricii informaticii românești din cadrul Academiei Române consideră că, prin el, România a devenit a opta țară din lume care și-a construit singură un calculator electronic.
Au urmat rapid alte modele. CIFA-2 avea doar 800 de tuburi, MECIPT-1 a devenit în 1961, la Timișoara, primul calculator construit într-o universitate românească, iar în 1964 Victor Toma a realizat CET-500, primul calculator cu tranzistori și memorie pe ferite din țară. Tot cu documentația și asistența lui a fost construit în Bulgaria calculatorul Vitosha, considerat primul calculator electronic al vecinilor de la sud.
În 1967 a fost aprobat un program național de dotare a economiei cu echipamente de calcul. De aici a pornit decizia de a construi o fabrică dedicată, după modelul unei uzine franceze de la Toulouse.
Cât de avansat era calculatorul Felix C-256 în 1970?
Fabrica de Calculatoare Electronice București, cunoscută ulterior ca ICE Felix, a fost înființată prin hotărârea de guvern 532 din 1970. Primul ei produs, Felix C-256, avea la bază licența calculatorului IRIS 50 al companiei franceze CII. Cifra din nume arăta memoria: 256 KB.
Detaliul care contează este data. IRIS 50 fusese anunțat în Franța abia în 1969, ca vârf al programului național francez „Plan Calcul”. Era un mainframe universal pe 32 de biți, gândit să concureze direct cu IBM 360/50, cel mai răspândit sistem al momentului. România a cumpărat, așadar, o arhitectură apărută cu doar un an mai devreme pe piața occidentală.
Primele două calculatoare IRIS au sosit din Franța în septembrie 1970. Traian Mihu, unul dintre inginerii care le-au pus în funcțiune, avea să spună că aparatele reprezentau „tehnologia cea mai avansată de atunci”, cu circuite TTL și cablaje dublă față cu găuri metalizate. În același an, Felix C-256 a fost vedeta expoziției economice EREN, așezat chiar în centrul pavilionului principal.
Placa de bază și manualul de utilizare ale calculatorului ICE Felix HC 91, la muzeul Retro IT din Arad. Foto: Daniele Napolitano (DnaX) / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0
Cât din calculatoarele Felix era făcut în România?
Licența a fost doar punctul de plecare. Producția de serie a pornit în 1972, cu o capacitate de circa 35 de sisteme pe an. În paralel, fabrica a înlocuit pas cu pas piesele franceze cu componente românești. Tot în 1972, IPRS Băneasa a livrat primele zece tipuri de circuite integrate logice pentru calculatoarele Felix. Condensatoarele și rezistențele veneau de la Curtea de Argeș, iar modulele de memorie de la Timișoara.
În aproximativ cinci ani, sistemul ajunsese să fie integrat în proporție de 90% în țară. Mai mult, inginerii au dezvoltat modele proprii pe aceeași bază. Felix C-32 a intrat în fabricație în 1973, Felix C-512 a urmat în 1977, după un proiect al Institutului pentru Tehnică de Calcul (ITC), iar Felix C-1024 a adăugat instrucțiuni noi, între care una pentru formatarea numerelor în stil COBOL. Pentru modelul C-8000, ITC a scris chiar un sistem de operare propriu, HELIOS.
Ce au construit inginerii români fără licență străină?
Aici se vede cel mai clar nivelul școlii românești. În 1974, la Politehnica din București, profesorii Adrian Petrescu, Trandafir Moisa și Nicolae Țăpuș au creat microcalculatorul Felix MC-8. Folosea procesorul Intel 8008, lansat de Intel abia în 1972, și a fost unul dintre primele microcalculatoare din blocul estic. Academia Română a premiat echipa cu premiul Traian Vuia.
Fabrica a mai produs minicalculatoarele Coral, proiectate în București de echipa condusă de Dan Tonceanu, și seria Independent, concepută la ITC. Unul dintre proiectele de vârf ale anilor ’80, Coral 8730, compatibil cu sistemele DEC VAX, a fost finalizat în 1988–1989. Calculatoarele de proces SPOT, tot de concepție proprie, au ajuns în dispecerate din toată țara, inclusiv la Dispecerul Energetic Național și la Combinatul Siderurgic Galați.
Din 1984 a apărut Felix PC, compatibil IBM, proiectat la Politehnică, iar din 1985 calculatorul de casă HC 85. Prețul acestuia din urmă a fost coborât de la 40.000 de lei, cât se plănuise inițial, la 12.000 de lei, ca să poată ajunge în școli și la studenți.
Unde au fost exportate calculatoarele Felix?
Cel mai cunoscut client a fost China. Primul Felix C-256 a plecat acolo în 1975, iar între 1974 și 1984 au ajuns în China 3 sisteme C-256, 8 sisteme C-512 și 40 de minicalculatoare I100. Specialiștii români au ținut cursuri la Beijing și au școlarizat personalul chinez care exploata sistemele. Povestea am spus-o pe larg în materialul despre calculatoarele Felix exportate în China și într-un articol mai vechi despre primele calculatoare chinezești venite din România.
Echipamentele ICE au ajuns și în URSS, RDG, Ungaria, Cehoslovacia, Franța, Irak și Siria. Doar în Cehoslovacia s-au vândut 5.000 de terminale VDT-40, iar Polonia și RDG au cumpărat sute de mașini de contabilizat.
| Produs ICE Felix | Tip | Bucăți produse (situația raportată pentru 1989) |
|---|---|---|
| Calculatoare de birou | calcul | 255.000 |
| Microcalculatoare M18, M118, M216 | microcalculator | 52.000 |
| Terminale și monitoare | periferice | 40.000 |
| Mașini de facturat și contabilizat FC | birotică | 21.000 |
| Minicalculatoare I100 și Coral | minicalculator | 4.500 |
| Calculatoare de proces SPOT | automatizări industriale | 700 |
| Felix C-32, C-256, C-512, C-1024 | mainframe | 650 |
| Felix 5000 | sistem mare, proiect propriu | 15 |
În 1989, fabrica avea 2.592 de angajați, dintre care 547 cu studii superioare.
De ce a pierdut România avansul tehnologic?
Pentru o imagine corectă, trebuie spus și unde s-a rupt firul. După 1981, regimul a tăiat drastic importurile. Fabricii îi lipseau câteva componente-cheie, așa că lucra mult sub capacitate. Calculatoarele se dădeau pe repartiție, cu aprobări speciale, iar instituțiile așteptau ani de zile. În același timp, Occidentul trecea în viteză la calculatoarele personale, iar HC 85 era, în fond, o variantă compatibilă cu britanicul ZX Spectrum.
După 1989, ICE Felix a încheiat parteneriate cu IBM, Sun, DEC, Logitech și Hewlett-Packard și a participat la realizarea sistemului informatic de evidență a populației. Nu a mai putut însă ține pasul cu producătorii occidentali. În 2008 și-a vândut terenurile din Pipera pentru 6 milioane de euro, iar ulterior a cerut insolvența.
Ce a rămas azi din moștenirea ICE Felix?
Cea mai importantă moștenire nu e una din metal. O generație întreagă de programatori a învățat Fortran, Cobol și limbajul de asamblare ASSIRIS pe calculatoarele Felix, încă din liceu. Mulți dintre ei au construit apoi industria IT românească de după 1990.
Pentru curioși, arhitectura Felix poate fi încercată și azi. Un emulator open-source, felix-assiris, rulează programe scrise pentru Felix C-256 pe un computer modern. Piese originale, de la calculatoarele HC la plăci și manuale, pot fi văzute la muzeul Retro IT din Arad.
Felix stă alături de alte capitole mai puțin știute ale ingineriei românești, precum rucsacul zburător al lui Justin Capră sau stabilopodul care apără portul Constanța. Toate arată același lucru: atunci când au avut acces la tehnologie, inginerii români au fost în pas cu lumea.
