China a negat că una dintre rachetele sale s-a prăbușit pe suprafața Lunii în 2022, lăsând în urmă două cratere gemene misterioase. O nouă cercetare adaugă însă dovezi că racheta respectivă chiar s-a prăbușit și, în plus, că ar fi transportat o încărcătură misterioasă.
Într-o lucrare publicată la 16 noiembrie în The Planetary Science Journal, oamenii de știință spun că au „dovada definitivă” că racheta a fost etapa superioară uzată a rachetei chineze Chang’e 5-T1, care probabil căra o încărcătură suplimentară necunoscută.
Observat pentru prima dată în 2015 și căruia astronomii de la Catalina Sky Survey i-au dat denumirea WE0913A, deșeul spațial a captat atenția observatorilor cerului în ianuarie 2022.
Când cercetătorii au observat prima dată resturile spațiale, au sugerat că este vorba despre a doua etapă a unei rachete Falcon 9 lansată de SpaceX a lui Elon Musk în 2015.
Dar observațiile ulterioare și analiza datelor orbitale au sugerat că obiectul era etapa superioară uzată a rachetei chineze Chang’e 5-T1, o navă spațială numită după zeița chineză a Lunii, lansată în 2014.
Cu toate acestea, oficialii chinezi nu au fost de acord, susținând că această rachetă, o cursă de probă pentru o misiune care urma să recupereze o mostră de rocă neconsolidată de pe Lună, cunoscută sub numele de regolit, a ars în atmosfera terestră cu ani în urmă.
Și mai ciudat a fost atunci când imaginile de la locul prăbușirii, realizate de Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) al NASA la 25 mai, au arătat că resturile au format cumva nu unul, ci două cratere suprapuse în craterul Hertzsprung de pe partea îndepărtată a Lunii.
Până în prezent, cel puțin 47 de corpuri de rachete NASA s-au prăbușit pe Lună, potrivit Arizona State University, dar „craterul dublu a fost neașteptat”, a scris NASA într-o declarație din 2022 iunie.
„Niciun alt impact al unui corp de rachetă pe Lună nu a creat cratere duble”.
Au ajuns americanii pe Lună în 1969? E un fake news sau doar o teorie a conspirației
Publicitate
Misterul WE0913A
Pentru a investiga natura lui WE0913A, cercetătorii au căutat indicii în modul în care deșeul spațial s-a comportat în zbor și în craterele pe care le-a lăsat în urmă.
Studiind modificările aduse modului în care lumina solară se reflecta asupra resturilor în timp ce acestea se rostogoleau în spațiu și comparându-le cu simulările, au găsit o potrivire apropiată cu racheta Chang’e 5-T1. Dar nu se mișca exact așa cum se așteptau ei.
„Ceva care se află în spațiu de atât de mult timp este supus forțelor gravitației Pământului și a Lunii și luminii solare”, a declarat Tanner Campbell, autor al studiului, doctorand la Universitatea din Arizona.
„Așa că te-ai aștepta ca aceasta să se clatine puțin, mai ales când te gândești că corpul rachetei este o cochilie mare și goală cu un motor greu pe o parte. Dar aceasta doar se rostogolea cap la cap, într-un mod foarte stabil”.
Cercetătorii propun că cea mai probabilă explicație este că distribuția masei rachetei a fost ca o pereche de gantere – cu cele două propulsoare gemene ale rachetei acționând ca masă la un capăt și o contragreutate misterioasă fixată la celălalt.
De asemenea, ei spun că acest aranjament este motivul pentru care, după ce s-a izbit de Lună la aproximativ 9.290 km/h (5.770 mph), resturile au format două cratere.
Rămășițele unei nave spațiale, descoperite pe Lună. Dosarul Hakuto-R
„Este pentru prima dată când vedem un crater dublu”, a declarat Campbell. „Știm că, în cazul lui Chang’e 5 T1, impactul a fost aproape direct în jos, iar pentru a obține aceste două cratere de aproximativ aceeași mărime, este nevoie de două mase aproximativ egale, care să fie separate una de cealaltă”.
Ce anume a fost încărcătura utilă este neclar și probabil va rămâne așa, potrivit oamenilor de știință.
„Evident, nu avem nicio idee despre ce ar fi putut fi – poate o structură de sprijin suplimentară, sau instrumente suplimentare sau altceva”, a declarat Campbell. „Probabil că nu vom ști niciodată”.
Deși WE0913A este primul deșeu spațial care se ciocnește cu Luna în mod neintenționat, nu este nici pe departe prima dată când un satelit creat de om se prăbușește acolo.
În 2009, satelitul de observare și detectare a craterelor lunare al NASA a fost tras în mod deliberat în polul sud al Lunii la 9.000 km/h (5.600 mph), eliberând o coloană care a permis oamenilor de știință să detecteze semnăturile chimice ale gheții de apă.
De asemenea, NASA s-a debarasat de rachetele Saturn V din programul Apollo, aruncându-le pe Lună.
Ce au găsit chinezii pe Lună
Există apă pe Lună! Cel puţin asta susţin cercetătorii chinezi după ce au analizat mostrele de sol aduse de misiunea Chang’e-5. Apa ar fi prinsă într-o serie de sfere de sticlă, îngropate în solul planetei.
Micile sfere de sticlă, colectate în eșantioane de sol lunar și aduse pe Pământ de misiunea chineză Chang’e-5 în decembrie 2020, ar putea fi atât de abundente încât ar putea stoca până la 330 de miliarde de tone de apă pe suprafața Lunii.
Sferele de sticlă, cunoscute și sub numele de vetre de impact sau microtektite, se formează atunci când meteoriții se izbesc de Lună cu zeci sau sute de mii de kilometri pe oră, aruncând bucăți de crustă lunară deasupra suprafeței lunare.
În interiorul acestora, mineralele de silicat încălzite la temperaturi de topire de forța impactului se combină pentru a forma mici perle de sticlă care sunt împrăștiate ca niște firimituri peste peisajul înconjurător.
Detalii complete, in materialul de mai jos.
Misterul sferelor cu apă de pe Lună. Dovezile, aduse pe Pământ de Chang’e-5
