O întrebare firească pe care mulți și-o pun atunci când privesc imensitatea cosmosului este: „Unde se află centrul universului?”. Răspunsul oferit de fizică, deși contraintuitiv, este categoric: un astfel de centru nu există. Această concluzie, explicată de fizicianul Rob Coyne, de la University of Rhode Island, nu este o simplă speculație, ci o consecință directă a modului în care înțelegem nașterea și evoluția universului, relatează GadgetReport.ro
Principala sursă de confuzie provine dintr-o interpretare greșită a Big Bang-ului. În mod obișnuit, ne imaginăm o explozie gigantică, similară unor artificii, care a pornit dintr-un singur punct central și a aruncat materia în toate direcțiile într-un spațiu gol preexistent. Această imagine este însă incorectă. Big Bang-ul nu a fost o explozie în spațiu, ci o expansiune a spațiului însuși. Nu a existat un „nicăieri” în afara Big Bang-ului; întregul spațiu și timp, așa cum le cunoaștem, au început să se extindă în acel moment, iar acest proces a avut loc peste tot simultan.
O analogie celebră
Pentru a înțelege mai bine, fizicienii folosesc o analogie celebră: cea a balonului care se umflă. Imaginați-vă că desenați câteva puncte pe suprafața unui balon dezumflat. Aceste puncte reprezintă galaxiile. Pe măsură ce suflați aer în balon, suprafața acestuia se întinde, iar distanța dintre toate punctele crește. Din perspectiva oricărui punct de pe suprafață, toate celelalte par să se îndepărteze, creând iluzia că el este centrul expansiunii.
Aici intervine detaliul crucial: universul nostru este analog cu suprafața bidimensională a balonului, nu cu interiorul său tridimensional.
Unde este centrul universului?
Întrebarea „Unde este centrul universului?” este, prin urmare, similară cu întrebarea „Unde este centrul suprafeței Pământului?”. Nu există un astfel de punct. Puteți călători oricât de mult pe suprafața Pământului, dar nu veți găsi niciodată un „centru” al acesteia. La fel se întâmplă și cu universul. Nu există o margine și, prin urmare, nici un centru.
Observațiile astronomice confirmă acest model. Oriunde ne-am uita, vedem galaxii care se îndepărtează de noi, iar cele mai îndepărtate o fac cu o viteză mai mare. Acest lucru nu ne plasează într-o poziție privilegiată. Un observator dintr-o altă galaxie, aflată la miliarde de ani-lumină distanță, ar vedea exact același lucru: toate galaxiile, inclusiv a noastră, s-ar îndepărta de el.
Altfel spus, deoarece universul nu se extinde într-un spațiu exterior, ci este însuși spațiul care se întinde, fiecare punct poate fi considerat, din perspectiva sa, centrul universului observabil. Acest lucru duce la paradoxul că, dacă totul este un centru, atunci nimic nu este centrul absolut. Universul este, așadar, o entitate fără un centru și fără margini, o realitate care sfidează intuiția noastră cotidiană, dar care descrie cosmosul în care trăim.
