Aproape toate tratamentele actuale pentru obezitate lucrează pe aceeași pârghie: scad apetitul, deci scad numărul de calorii care intră. Medicamentul experimental TOFA atacă cealaltă parte a ecuației — cantitatea de energie pe care organismul o consumă — iar la șoareci diferența a fost măsurabilă.
Ce a arătat testul cu medicamentul experimental TOFA
Într-un studiu publicat în revista Science Advances, o echipă de la University of California, Berkeley a raportat o scădere medie de 18% în greutate la șoareci masculi obezi, pe parcursul a patru săptămâni, fără nicio modificare a cantității de hrană consumate. Cea mai mare parte a pierderii a venit din țesut adipos, în timp ce masa musculară și celelalte țesuturi slabe au rămas în mare parte intacte.
Compusul se numește acid 5-tetradeciloxi-2-furoic, prescurtat TOFA. Animalele au fost hrănite cu o dietă bogată în grăsimi până au devenit obeze, apoi au primit substanța pe cale orală, de două ori pe zi, timp de patru săptămâni.
„Consumul de hrană a rămas neschimbat, activitatea fizică a rămas neschimbată, iar temperatura corpului nu a crescut, și totuși cheltuiala energetică a întregului organism a crescut cu până la 18%”, a declarat pentru ScienceAlert autorul principal Anders Näär, biolog specializat în metabolism la UC Berkeley.
Două mecanisme într-o singură moleculă
Substanța pare să acționeze pe două căi în paralel: încetinește producția de grăsime nouă și, în același timp, ajută celulele să preia și să ardă grăsimea pentru energie. Ce anume explică integral surplusul de energie consumată rămâne însă neclar.
Cercetătorii au presupus că pot reproduce efectul cu două intervenții separate, una care frânează sinteza de grăsime și una care stimulează arderea. Combinația nu a dat același rezultat. „Faptul că ambele activități se află în aceeași moleculă pare să conteze, iar noi încă nu înțelegem complet de ce”, a spus Näär.
Un detaliu care spune ceva despre felul în care avansează cercetarea farmaceutică: TOFA a fost sintetizat pentru prima dată în anii 1970 și este folosit de decenii în laborator. Capacitatea sa de a activa programele de ardere a grăsimii ar fi fost acolo tot timpul, spune Näär, doar că nimeni nu o căutase.
Beneficii metabolice dincolo de kilograme
Tratamentul a scăzut glicemia și nivelul de insulină, a îmbunătățit răspunsul la glucoză și a redus grăsimea din sânge și din ficat. În experimente separate, TOFA a diminuat semnele bolii hepatice grase, inclusiv acumularea de grăsime, inflamația și fibroza.
Näär subliniază un aspect important pentru interpretarea corectă a rezultatelor: substanța nu pare să protejeze mușchiul în mod direct. Pentru că șoarecii au continuat să mănânce normal, cea mai mare parte a greutății pierdute a venit, cel mai probabil, din grăsime. „La șoarecii noștri pur și simplu nu a produs pierderea de masă slabă care însoțește adesea scăderea în greutate”, a spus el.
Combinația cu semaglutida și tirzepatida
Echipa a testat apoi doze mai mici de TOFA împreună cu semaglutidă și tirzepatidă, medicamentele bazate pe GLP-1 care produc scădere în greutate în principal prin reducerea apetitului. Combinațiile au dat rezultate mai bune, atât la greutate, cât și la parametrii metabolici, decât oricare dintre tratamente administrat singur.
Logica este directă: cele două abordări lucrează pe laturi opuse ale balanței energetice. Semaglutida și tirzepatida scad aportul, TOFA crește consumul. „Asta face terapia combinată interesantă, pentru că mecanismele s-ar putea completa reciproc, în loc să se dubleze”, a explicat Näär.
Un experiment separat a arătat că șoarecii tratați cu TOFA și-au menținut greutatea mai mult timp după oprirea tratamentului, în timp ce cei care primiseră semaglutidă au recâștigat rapid kilogramele, pe măsură ce consumul de hrană a revenit la normal. Este exact problema recunoscută a actualei generații de medicamente, discutată și în cazul compusului „4 în 1” care promite să egaleze chirurgia bariatrică.
De ce nu e, deocamdată, un tratament
Limitările sunt serioase și autorii nu le ascund. Experimentele de combinație au fost scurte și au folosit grupuri mici de animale. Toți șoarecii vii utilizați în studiu au fost masculi, deci nu se știe dacă efectul se reproduce la femele. TOFA nu a fost niciodată testat pe oameni, doza minimă eficace nu este cunoscută, iar substanța nu a trecut prin testele de siguranță necesare pentru uz medical.
Trebuie menționat și un potențial conflict de interese declarat: Näär și alți doi autori ai studiului sunt cofondatori și dețin părți sociale în ReRx Therapeutics, compania care dezvoltă TOFA ca posibil tratament. Următorii pași anunțați sunt studii de toxicologie și de eficacitate pe șobolani și pe animale mai mari, cu fiziologie mai apropiată de cea umană, obligatorii înainte de orice testare clinică.
Ideea de fond rămâne totuși interesantă: s-ar putea ca pierderea de grăsime să nu depindă exclusiv de a mânca mai puțin, ci și de felul în care organismul folosește energia primită. Direcția se aliniază cu alte rezultate recente, de la „comutatorul” proteic care arde grăsimea până la metodele care determină celulele să consume mai multe calorii. Până la o eventuală aplicație clinică, ce funcționează demonstrat la oameni rămâne calitatea alimentației — inclusiv diferența dintre alimentele minim procesate și cele ultra-procesate. Orice decizie privind tratamentul obezității ar trebui discutată cu un medic.
Studiul a apărut în Science Advances, iar declarațiile cercetătorilor au fost obținute de ScienceAlert.
